Eu și Sam ne-am căsătorit în septembrie 2021 și am locuit în Cluj până la sfârșitul anului. Pentru că s-a terminat pandemia și soțul meu a fost chemat fizic la job două zile pe săptămână, am fost nevoiți să ne mutăm în București. Asta însemna că eu trebuia să iau o decizie: fie să rămân la același job și să lucrez Remote din București, fie să îmi schimb jobul. Îmi doream foarte mult să evoluez pe partea profesională, așa că un job nou în București era oportunitatea perfectă.
Fiind proaspăt căsătoriți, am auzit adesea că după căsătorie e bine să avem un timp al nostru în care să ne concentrăm asupra relației de soț-soție și după un timp, să facem și copii. Era un sfat înțelept pentru noi, mai ales că ne-am căsătorit la doar șapte luni după ce ne-am întâlnit întâia oară.
Acesta era planul nostru inițial, însă planul lui Dumnezeu era altul. La foarte scurt timp după căsătorie, ceva s-a schimbat la mine și în fiecare zi, dorința de a avea un copilaș creștea tot mai mult în inima mea.
Ne-am rugat și ne-am schimbat planurile. Pentru a ne putea concentra pe plan familial, împreună cu Sam, am decis ca să renunțăm la schimbarea jobului în dreptul meu. Această decizie am luat-o în familia noastră și nimeni nu știa despre ea.
Înainte de mutarea la București am petrecut Crăciunul alături de familia mea la Bistrița. La biserică, în ajunul Crăciunului, am avut o descoperire printr-un frate proroc. El a văzut că în fața mea a fost adus un coșuleț în care era o floare albă (un copilaș) și deși câteva uși s-au deschis pentru mine (a specificat clar căci erau oportunități cu privire la carieră) eu am ales coșulețul cu floarea și mi-a confirmat că am făcut alegerea bună, plăcută Domnului.
Eu și soțul meu am rămas uimiți de ce Dumnezeu a ales să ne confirme o decizie pe care noi am luat-o deja și să ne vorbească în acest fel. Din momentul acela, eu am simțit că o să trecem prin momente dificile și că trebuie să ne amintim de descoperirea și planul lui Dumnezeu pentru noi ca o încurajare.
Mai târziu am văzut căci dacă Dumnezeu nu ne vorbea așa de clar, cel mai probabil că în nerăbdarea mea făceam alte alegeri.
La începutul anului 2022 ne-am mutat la București, însă lunile treceau și frământările au început pentru noi. Într-o seară de aprilie am avut dorința să Îl întreb pe Dumnezeu când ne va da și nouă un copilaș. Și Dumnezeu mi-a răspuns printr-un vis: „în luna în care înfloresc macii”. Dimineața am căutat repede pe internet și am văzut că macii înfloresc începând cu luna mai. I-am povestit soțului, însă nu am dorit ca să ne creăm așteptări nerealiste, așa că am lăsat visul acela deoparte și ne-am încredințat planurile din nou în mâna lui Dumnezeu. În data de 15 mai am fost invitați la ziua cumnatei mele și mergând cu mașina la sărbătoare, am văzut lângă drum câțiva maci înfloriți și mi-am adus din nou aminte de acel vis.
Zilele următoare am simțit câteva schimbări la mine, dar testele de sarcină au ieșit toate negative. Am început să mă simt tot mai rău și am mers la medic. Acolo mi s-a repetat că am mai multe probleme de sănătate și că o să le rezolvăm pe rând. Am făcut un test de sânge, care indica din nou că nu eram însărcinată, astfel că am fost trimisă și la alte investigații printre care un RMN și două tratamente medicamentoase, care aveau șanse mari ca să elimine o sarcină. În ciuda testelor negative eu tot o întrebam pe doamna doctor dacă totuși nu cumva se poate ca să fiu însărcinată și sarcina să fie prea mică pentru a fi detectată, iar dânsa m-a asigurat că șansele sunt prea mici având în vedere problemele de sănătate.
De fiecare dată când mergeam la analize sau consulturi, îmi aduceam aminte de visul pe care eu îl credeam că a fost din partea lui Dumnezeu și mă cuprindeau emoțiile. Mi-am dat seama acum de ce Dumnezeu ne-a vorbit cu privire la copilaș. Era nevoie de multă credință, dar inima mea era deznădăjduită când privea realitatea. Țin minte un moment aparte, când am ajuns acasă de la unul din consulturi, am pornit muzica în casă și era chiar piesa „Regele Suprem”. Când am auzit versurile m-am prăbușit în genunchi și cu ochii în lacrimi am cântat:
El ne va lua, negreşit orice povară
Îi vom da Lui orice laude sau cununi
Numele Lui e mai presus de toate
E Isus, e Regele suprem!
A fost cântarea care mi-a alinat inima.
Am făcut două programări la RMN și le-am anulat pe amândouă, am cumpărat tratamentele și nu am luat nicio pastilă; mă uitam la ele și mă întrebam: „să le iau? Să nu le iau?” Simțeam că nu trebuie să fac asta.
Am mai stat câteva zile și am refăcut un test de sarcină din sânge și a ieșit HCG-ul cu valoare mare, am repetat la 48 ore și valoarea a crescut mai mult decât dublu. Stăteam cu soțul meu cu analizele în mână și nu știam dacă în cazul meu chiar era vorba de o sarcină sau o problemă mai gravă de sănătate.
În cel mai scurt timp am mers la un alt medic care a confirmat sarcina. Acesta a pus data concepției chiar 1 mai, iar embrionul avea deja cinci săptămâni. A urmat o călătorie frumoasă dar nu și ușoară de 41 săptămâni și 2 zile. Apoi Dumnezeu l-a adus pe Rafael în lumea noastră și de ce spun că Dumnezeu l-a adus, este pentru că deși am avut o naștere naturală și nu mi s-a administrat anestezia epidurală, Rafael a venit în lumea noastră fără să simt durerile nașterii. A fost o minune! Am trecut printr-un travaliu de doar o oră, cu câteva contracții suportabile și am născut apoi fără nici o durere. Toată sarcina ne-am rugat pentru o naștere ușoară, dar mereu mi se spunea cât de grele sunt acele momente. Totuși am continuat să ne rugăm pentru o naștere ușoară și Dumnezeu a făcut mult mai mult decât ne-am așteptat. Nu am înțeles de ce a făcut Dumnezeu asta, dar a ales că să facă o minune și în dreptul nașterii lui Rafael. Dumnezeu poate să facă orice!
Toată povestea aceasta și trăirile noastre ca soț-soție, ne-au adus mai mult împreună și mai aproape de Dumnezeu.
Ne-a învățat ca să ne punem încrederea în El mai mult decât în medici.
Ne-a învățat ca să ne punem încrederea în El mai mult decât în visurile sau descoperirile pe care ni le face.
Și am mai învățat că, dacă Dumnezeu lucrează în chip minunat în viața mea și în viața noastră, nu e pentru că sunt mai specială sau pentru că suntem mai speciali decât ceilalți ci că toți suntem unici și speciali ca oameni, doar că El e singurul care merită toată lauda, închinarea și cinstea noastră. El hotărăște cum și când să lucreze așa minunat și noi avem marea responsabilitate de a ne ruga, de a crede și de a mărturisi lucrările Lui.
Și da, fiecare copil este un dar nemeritat și noi ne dorim ca slava lui Dumnezeu să fie văzută în viața întâiului nostru născut: Rafael. Am ales acest nume: „Rafael” (numele ebraic Rafa’el înseamnă „Dumnezeu vindecă”), pentru că am crezut și cred, că indiferent de ceea ce spune un medic, Dumnezeu e credincios.
Și să nu uităm că atunci când ne facem planuri împreună cu Dumnezeu, nu suntem scutiți de încercări, dar „El e cu noi.”
