Am trecut prin cel mai greu moment al vieții mele – un divorț dureros, de neacceptat, după aproape zece ani de căsnicie. Inima mea s-a frânt de durere, iar mintea, rătăcind în căutarea unui răspuns, a țesut aceste versuri:
Am obosit spre Tine să tot strig,
O, vino, mai aproape să îmi fii,
Să simt durerea mai ușoară,
S-alung îngrijorarea cea amară.
Iulia Petrina
Cum aș putea eu fără Tine?
Cum aș putea să-naintez?
Așa de mică și neînsemnată sunt,
Atât de mare Ești și toate-n mână-Ți sunt.
Vino, astăzi, până nu e prea târziu,
Vreau, dar nu pot să merg pe cale,
Atât de gol și greu e fără iubirea-Ți mare,
Cuprinde-mă să știu că ești mereu aici.
Cel mai dificil a fost să accept că, după despărțire, eu și cei trei copii ai mei trebuia să o luăm de la zero. Aveam doar câțiva euro în cont, valizele cu haine și un munte de temeri: Unde vom locui? Cum voi putea cumpăra cele necesare pentru casă? Cu ce voi pune mâncare pe masă?
Dar ce minunat Dumnezeu avem! El nu m-a părăsit nicio clipă. Mi-a fost alături în aceea perioadă prin familia mea, prin prieteni dragi, care au devenit purtătorii iubirii Sale necondiționate.
Primul miracol al noii mele vieți s-a întâmplat când mai multe familii, unite de dragoste si generozitate, au adunat bani ca să-mi mobileze complet un apartament. Nu voi uita niciodată clipa în care am văzut dubița albă, plină cu toate cele necesare: mobila pentru camera mea, pentru camera copiilor, mașina de spălat, aspiratorul, vesela…Dubița parca în fața noului apartament, pe care îl închiriasem cu sprijinul părinților mei. Am izbucnit în plâns – lacrimi de bucurie amestecate cu recunoștință.
L-am cunoscut pe Dumnezeu atât de profund în aceea perioadă, încât Îl întâlneam deseori în visele mele. Simțeam prezența Lui în casa noastră, ca pe o alinare tăcută și caldă, și experimentam alături de El o viață nouă.
Am avut nevoie de ani de vindecare și restaurare. Am luptat cu disperare în rugăciune, căci eram asaltată de atacuri spirituale. Diavolul șoptea fără încetare minciuni crude: Nu ești bună de nimic! Nu vei reuși să-ți crești copii! Veți muri de foame! Ești inutilă!
Dar tocmai aceste încercări m-au adus mai aproape de Dumnezeu. Am înțeles că nu sunt definită de eșecurile mele, de fricile mele sau de luptele mele. Sunt fiica Celui Preaînalt, a Celui care toate le poate.
Trecutul nu poate fi schimbat, însă prezentul și viitorul meu sunt acum pline de lumina harului lui Dumnezeu. El m-a învățat, prin fiecare pas al acestui proces, ce înseamnă adevărata iertare. Chiar și atunci când persoana care mi-a făcut atât de mult rău nu a simțit nevoia sa își ceară iertare , Dumnezeu mi-a arătat adevărata putere a iertării. Așa cum El mi-a dăruit iertare prin jertfa de la cruce, pot să dau și eu mai departe această binecuvântare.
Inima mea este plină de recunoștință, pentru că Dumnezeu m-a binecuvântat cu un soț minunat și o familie deosebită. A restaurat fiecare spărtură a inimii mele, făcând din ea inimă nouă, prin care pot sa ofer iubire, înțelegere și acceptare.
În fiecare dimineață aleg să privesc dincolo de efemerul lucrurilor, ancorându-mi întreaga ființă în Dumnezeu.
Pentru că, dragele mele, dacă El este de partea noastră, cine ar mai putea să ne dărâme? Cine ar putea sta împotriva noastră atunci când sprijinul nostru este neclintit în Cel Atotputernic?
Povestea mea nu este despre cădere, ci despre ridicare,
Nu este despre întuneric, ci despre lumina restauratoare,
Nu despre pierdere, ci despre renaștere,
Într-o viață care poartă semnătura harului divin.
Oriunde v-ar duce valurile vieții, rămâneți aproape de Dumnezeu,
Singurul care cunoaște taina durerii,
Singurul care vă iubește fără margini și fără condiții.
El îți șoptește neobosit:
„Fata mea,
Lasă-mă să-ți fiu alături,
Când sufletul ți-e trist și plânge,
Nu duce povara grea singură,
Nu încerca s-ascunzi durerea,
Eu pentru tine am murit la cruce,
Am luat totul asupra Mea,
Sunt, am fost, voi fi mereu,
Nu te simți abandonată,
Nu asculta gânduri deșarte,
Iubirea Mea n-are sfârșit,
În ea cuprind tot universul,
Nu-ți fie frică,
Sunt aici,
Te iau în brațe,
Te port de mână
Și îți șoptesc
În liniște și pace
Că te iubesc.
Cum nu-nțelegi!”
Cu dragoste, sora voastră in credință,
Iulia Petrina
