Povestea mea începe prin a vă spune că eram atât de împlinită și recunoscătoare Domnului pentru cele trei minuni din viața mea, cu care El ne-a binecuvântat pe mine și pe soțul meu: doi băieți și o fetiță. După câțiva ani, am aflat că familia noastră se va mări și în pântecul meu se află încă un suflet care de-abia așteaptă să mă strige „mama”.
Eram fericită și nerăbdătoare să vină pe lume, însă la trei luni de sarcină am aflat că minunea din burtica mea va fi bolnavă, iar medicul mi-a sugerat să fac avort. Eram total împotrivă și am avut credință că voi naște un copil sănătos, împotriva spuselor doctorilor. Nu voiam să mă încred în oameni, ci în planurile Celui care a îngăduit să mai aduc încă un copilaș pe lume, pe lângă cei trei pe care îi aveam deja.
După o perioadă în care am început să stăruim în rugăciune toată familia, am mai fost la un control în care alt medic mi-a zis că băiețelul este perfect normal; de atunci am trăit cu speranța că Domnul se va îndura și voi aduce pe lume un copil sănătos. Planurile Tatălui au fost altele, așa că l-am adus pe lume pe Ruben, un băiețel cu hidrocefalie congenitală, căruia medicii nu i-au dat nicio șansă la viață. A urmat o perioadă grea, în care am petrecut mai mult timp prin spitale decât acasă, în care mă întrebam „de ce eu?”… Plângeam mereu și mă gândeam la băiețelul meu bolnav. Soțul meu îmi vedea suferința și mă încuraja mereu, spunându-mi că trebuie să îmi revin pentru că el și cei trei copilași au nevoie ca mama lor să fie sănătoasă și fericită. Mi-a spus să înfrunt realitatea și să privesc partea bună din tot ce ni se întâmplă. Atunci a fost momentul în care am pus stop oricărei îndoieli și am îmbrățișat planul Domnului.
Bodnărescu Aurica
De atunci au trecut 15 ani și în fiecare zi îl privesc pe Ruben ca pe o binecuvântare; el este cel care m-a învățat ce înseamnă empatia, răbdarea, bunătatea și dragostea de mamă în încercare; m-a învățat să ascult fără să mi se vorbească, să simt și să înțeleg nevoile unui micuț fără ca el să ceară; el este minunea familiei și prin el am învățat cu toții să fim mai mulțumitori și să înțelegem că tot ce nouă ni se pare normal și firesc să avem, alții nu au primit. Știu că multe mame se confruntă cu acest tip de încercare, însă vă încurajez, dragile mele, să priviți mereu la Tatăl, să vă încredeți în El și în planurile Lui, pentru că tot ce vine de la El este cu un scop și El ne dă putere, biruință și dragoste suficientă ca să vedem dincolo de problemă, dincolo de boală, de suferință și greutăți.
- Mă-ncred în El, orice s-ar întâmpla,
Pe drumul meu sau în viața mea;
Fie ce-o fi, în orice zi,
Cerescul Tată m-a călăuzi.
R: Mă-ncred în El, El știe soarta mea,
Pe stâncă sus sau în adânc de văi,
Lovit de val, ajung la mal,
Cerescul Tată m-a călăuzi.
- Mă-ncred în El, oriunde aș fi dus,
Chiar în cuptor de foc de aș fi pus,
În suferinți și-n bucurii,
Cerescul Tată m-a călăuzi.
- Mă-ncred în El, chiar și când nu-nțeleg,
Eu, voia Lui întotdeauna-aleg,
Căci doar așa, în slava Sa,
Cerescul Tată m-a călăuzi.
Bodnărescu Aurica
Biserica Penticostală Marginea
