Pe lângă mine, zilnic, Te-am văzut trecând,
O urmă de iubire, un regret, o sclipire, căutând.
Dar inima mea își căuta propriul drum,
Departe de Tine, spre propriile plăceri, fugind pe culmi.
Trăind în voia mea, supusă păcatului ce m-a chemat,
Datorită firii, în urmă, tot binele l-am lăsat.
Urmând căile lumii, ce fericire îmi promitea,
Despărțindu-mă de Cel ce veșnicia îmi pregătea.
Târziu, în grele circumstanțe, am aflat
De toată grija și protecția ce Tu mi-ai dăruit,
Când în păcat am sfârșit și-n groapă am alunecat,
Nu m-am gândit că a Ta era mâna ce m-a ridicat.
Acum, însă, trăiesc zi de zi cu Tine,
Urmărind doar calea Ta, doar ceea ce e bine.
Fugind de lucruri pământești, cu fața către veșnicie,
Slujindu-Ți Ție neîncetat, plin de bucurie.
De când pe Tine, în viața mea, Te-am acceptat,
Nimic nu mai e la fel, totul e schimbat.
O viață nouă, liniștită, la care mereu am aspirat,
Da, asta e dovada că iubirea Ta m-a transformat.
Lorena Dan
