Draga mea,
Suntem în pragul sărbătorilor de iarnă în care celebrăm nașterea Domnului Isus, ne adunăm cu ce avem mai prețios pe lumea aceasta: FAMILIA, iar eu am primit cel mai special cadou nu numai anul acesta, ci și în toți anii viitori: VIAȚA.
Cum spuneam într-o mărturie publicată în alt număr al revistei Suflet de Femeie, pentru noi faptul că avem copii este cel mai mare HAR pe care îl avem de la El, dar Dumnezeu a mai rostit încă o dată VIAȚA în familia noastră și asta la 6 zile după cezariana pentru cel de-al treilea copilaș al nostru.
Eu sunt o MĂRTURIE VIE și o dovadă că Dumnezeu lucrează și în ziua de astăzi, iar prin mila și îndurarea Lui își apleacă urechea către rugăciunile și insistențele noastre. Vreau să te încurajez și să îți spun: NU ÎNCETA DIN A TE RUGA!
În luna mai a anului 2024 am adus pe lume prin cezariană un băiețel pe nume Eliel, care are semnificația de „Dumnezeu este Dumnezeu!” și totul a decurs foarte bine și fără complicații. Am fost externată după câteva zile, doar cu disconfortul durerilor de cap acute din cauza rahi-anesteziei, care din experiențele anterioare dispăreau la aproximativ 6 zile după cezariană și pentru ele mi s-au prescris mai multe medicamente tari. Acesta este motivul pentru care nu am sesizat că în corpul meu s-a creat o infecție pe care trebuia să o descopăr prin simptome precum febră etc.
În a 6-a zi după cezariană, de dimineață m-am trezit fără dureri de cap și i-am spus soțului meu că nu mă mai doare capul și vreau să-mi încerc ziua fără perfuzii. Eu nu știam că aceasta a fost ziua hotărâtă de El ca să sesizăm că ceva nu e în regulă. În jur de ora 16, eram pe fotoliu în livingul nostru și am început să tremur incontrolabil și să mă învinețesc. Îi spuneam mamei mele care mă ajuta cu copiii, că mi-e foarte frig și să îl cheme pe soțul meu de la lucru, dar și ambulanța. Când a venit soțul meu, i-am spus: „Te rog roagă-te pentru mine”. Apoi cei de la ambulanță m-au dus în stare critică la spital. Primul verdict (ca prima impresie): mastită.
Eunice Nemeș
Am ajuns la spital și încercau să vorbească cu mine, dar eu în afara de „Isuse, te rog nu mă lăsa să mor” nu eram în stare să vorbesc cu ei pentru că îmi pierdeam cunoștința. Am rugat-o pe asistentă să îi scrie soțului meu să se roage toți pentru mine. Apoi mi-am văzut moartea. Doctorii din jurul meu la un moment dat au spus: „Nu mai avem ce să îi facem, îi cedează inima”. Astea sunt ultimele cuvinte pe care mi le aduc aminte, pentru că apoi m-am trezit perfuzată, strigată pe nume și cu câțiva medici și asistenți care încercau să vorbească cu mine. Am văzut că îi aud, că îi înțeleg, dar corpul meu era ca și paralizat. M-am uitat la degetele de la mâini și abia le mișcam un milimetru. Am întrebat ce s-a întâmplat. Ei deja mi-au recoltat sânge pentru analize și urma să mă vadă un medic ginecolog. Am avut febră de 41 de grade, o infecție în corp care se transmitea în sânge deja și desigur că m-au internat în ziua aceea cu diagnosticul: septicemie.
Au urmat 3 zile de antibiotice și calmante ca să se stabilizeze sau chiar să diminueze infecția. A 4-a zi urma să se intervină cu un chiuretaj pentru că în uter s-a creat un cheag de sânge de 6 cm care era ca un dop pe colul uterin din cauza căruia impuritățile din uter s-au infectat. Medicul ginecolog mi-a spus că datorită localizării cheagului există șanse foarte mari să se pornească hemoragie în momentul chiuretajului și în cel mai rău caz să se ajungă la histerectomie (înlăturarea uterului). Dar acesta zicea el, este cel mai întunecat scenariu.
În seara dinaintea chiuretajului m-am rugat și l-am implorat pe Dumnezeu să nu mă treacă pe acolo, să mă vindece El de tot ce era în uter, dar Dumnezeu a vrut să ne mai demonstreze o dată cât de mare este El, și ce frumos lucrează și coordonează toate lucrurile. De ce spun asta? Pentru că dimineața, în ziua intervenției, de gardă a fost o asistentă creștină, care a avut pe inimă să se roage împreună cu mine chiar cu câteva minute înainte de a merge în sala de operații. Apoi ajungând în sala, mă aștepta un medic anestezist tot creștin, o asistentă creștină, după intervenție am ajuns pe secția de ATI și acolo era altă asistentă creștină și două paciente creștine și ele, oh ce l-am lăudat pe Dumnezeu! Sufletul meu avea nevoie de copiii Lui în jur, de oameni care încurajau, care trăiau cu speranță, care știau ce înseamnă BIRUINȚA dată de El! El a hotărât ziua, locul, medicii, asistenții și BIRUINȚA!
Suntem mai mult decât biruitori chiar dacă s-a întâmplat cel mai întunecat scenariu, s-a declanșat o hemoragie foarte mare și doctorul a trebuit să intervină și să elimine uterul unde era toată infecția! Suntem biruitori în primul rând pentru că El a rostit viața! Apoi pentru că El a fost medicul suprem, Cel care mi-a dat o recuperare așa de ușoară, chiar și cu 3 tuburi de drenaj, după transfuzie de sânge, după toate tratamentele, El este Cel care nu m-a cruțat ca să nu mai trec pe acolo, dar care mi-a dovedit că este cu mine în fiecare secundă și care ține cont de rugăciunile copiilor Lui! El a hotărât ca eu să mai pot fi azi soție și mamă celor trei copilași pe care ni i-a dăruit El!
Mai mult de atât, este că Duhul Lui ne călăuzește de zi cu zi, și cu o zi înainte ca eu să ajung în stare critică și să fiu declarată cu septicemie, soțul meu a predicat la biserică și a mărturisit următoarele cuvinte „Chiar și cu masca de oxigen pe față, eu de Domnul nu mă las!” În momentul acela eu eram acasă, cu bebele în brațe și am început să îi cânt. În timp ce îi cântam, s-a coborât o pace deplină peste mine și am început să lăcrimez. Nu știam că în următoarea zi eu eram cea cu masca de oxigen pe față, care s-a ținut tare de Dumnezeu și care împreună cu soțul meu l-am implorat pe Dumnezeu să îmi mai dea viață! Prin toată încercarea am fost susținuți constant în rugăciune de așa multă lume că ne-am mirat! S-au mobilizat frați de pretutindeni și suntem mai mult decât recunoscători pentru fiecare rugăciune!
Anul acesta pentru noi a fost foarte greu dar din toate situațiile am ieșit biruitori și îmi doresc ca pe lista cu dorințele pentru noul an să îți pui ca scop: Mulțumire pentru viață!
Prețuiește viața și laudă-l pe El, mulțumește-I pentru orice binecuvântare din viața ta, fie ea cât de mică, iar dacă ai dorințe care încă nu s-au împlinit, îmi doresc ca ele să îți aducă cât de repede bucuria și pacea în suflet cum mi-a adus mie biruința pe care am primit-o în atâtea rânduri!
Îți doresc sărbători binecuvântate alături de cei dragi! 🤍
Cu prețuire,
Eunice Nemeș
