Gândul la Crăciun, la sărbătoarea naşterii Domnului nostru Isus Cristos, mă duce la pasajul din Luca 1:26-56. Mi se pare un text special. E pasajul în care ni se relatează vestea venirii pe pământ a Mântuitorului nostru şi modul în care urma să se întâmple asta.
Maria, o fată simplă din popor, dar neprihănită, e aleasă de Domnul să fie mama Fiului lui Dumnezeu. Ştim de ce a ales-o Dumnezeu şi pentru ce a fost aleasă, însă pasajul acestă mă face să mă gândesc şi la ea, la ea ca om, la trăirile ei.
Ca orice fată, sunt sigură că avea vise şi aşteptări. Pentru ea, viaţa ar fi trebuit să urmeze un traseu simplu. Era logodită, urma să se căsătorească, avea să devină soţie şi mamă şi… cam atât. Nu era puţin, ci doar obişnuit, normal. O întâlnire cu îngerul Gavril nu era ceva obişnuit şi totuşi i se întâmplă ei. O veste, cuvinte neînţelese atunci, frământări, întrebări…totul i se întâmplă ei. Visele ei simple se spulberă cu totul.
Să fii însărcinată fără să fii căsătorită! Să se întâmple asta prin puterea lui Dumnezeu? Cine a mai auzit aşa ceva? Cui i s-a mai întâmplat asta? De femei sterpe care apoi au avut copii s-a mai auzit, dar erau căsătorite! Ceea ce i se vestea ei era ceva cu totul nou! Cu toate astea, reacţia ei este extraordinară. Mă uimeşte ascultarea şi smerenia ei. Am impresia, chiar, că a acceptat atât de uşor voia lui Dumnezeu. Scriptura ne menţionează că a fost tulburată de cuvintele îngerului, dar totuşi răspunsul ei a fost clar: ,,Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!”
Să-ţi spună Dumnezeu lucruri atât de mareţe, să-ţi schimbe cursul vieţii în felul acesta şi tu să spui: Da. E extraordinar! E minunat! E chiar mai mult de atât pentru că toate cele relatate până aici sunt încununate de o cântare. E o cântare de laudă. Numai Duhul Sfânt putea să inspire o astfel de cântare. Inima ei e plină de pace şi de bucurie. Planul lui Dumnezeu este perfect. Voia Lui este desăvârşită. Acum, toate frământările pălesc, toate temerile sunt înlocuite cu încrederea în El şi toate întrebările îşi au răspunsul în El.
Maria a ajuns în acel loc al odihnei divine unde doar laudele îşi au locul. Şi noi putem ajunge acolo. Şi noi putem spune „Da” în dreptul nostru, atunci când Dumnezeu vine să ne descopere planul Lui.
Mihaela Țărmure
Aceasta implică o inimă sinceră şi deschisă, ascultare şi smerenie.
Şi noi putem primi voia Sa cu bucurie. Când vom face asta, din inimile noastre va răsuna o cântare precum cea a Mariei: ,,Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele lui este Sfânt şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui… a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi.” Aleluia! Cântă și tu Cântarea _________________ (poți scrie aici numele tău!). Sunt sigură că cel puțin Unul se va bucura de cântarea ta: Dumnezeu.
Mihaela Ţărmure
