Crăciunul este cea mai frumoasă și mult așteptată sărbătoare din an. Cu mic, cu mare suntem cu toții fermecați de ea. Pregătim în detaliu fiecare lucru ca totul să iasă perfect.
Gospodinele prepară cele mai alese mâncăruri și sunt într-o continuă competiție cu vecinele de pe stradă sau din bloc. Casele ni le „luminăm” cu cele mai colorate beculețe și cu figurine care să reprezinte „sărbătoarea”.
Conturile media de socializare ne sunt invadate de poze care mai de care mai originale, vânăm like-urile mai ceva ca pe un animal de pradă.
Ne cumpărăm cele mai strălucitoare ținute pentru marea zi, și de multe ori și cele mai scumpe și chiar dăm Tag brandurilor de unde le-am achiziționat.
Ofelia Oprea
Suntem în goană după cadoul perfect, poate tot anul.
Încă de la începutul lunii decembrie în cele mai multe case răsună colindele, așa că aproape că ne plictisim până în Ajun. Și urmărim cam toate filmele ce apar la TV cu tema sărbătorii. Tradiția spune să intrăm în Spiritul Crăciunului… și dacă doar așa se poate, trecem și peste rutina asta. Trebuie să fim în pas cu lumea, nu?
Oare nu am descris mai sus ceea ce facem multe dintre noi, măcar în unul dintre aspecte? Eu mă regăsesc în mai multe. Ne ia valul parcă luna asta. Este imposibil să stăm concentrate pe altceva decât pe „a face Crăciunul mai fain decât cel trecut”.
Dar anul acesta mă găsesc în punctul acela că… am ținută de Crăciun, nu una nouă dar am, de mâncat nu mâncăm cu zece cu guri, am luminat camera cu beculețe, aceleași din ultimii ani. Ascult zilnic colinde dar parcă inima mi-e goală. Lucrurile acestea îmi încântă ochii o vreme dar inima îmi este tot goală, când întâlnirile cu prietenii s-au terminat, când Secret Santa a trecut, când îmi așez capul pe pernă… nimic din toate astea nu mai contează…
Așa că mă opresc și iau Biblia și o deschid să recitesc despre Crăciun, Povestea. Îmi reamintesc că în noaptea de 24 spre 25 decembrie, nu Moș Crăciun cutreieră lumea în lung și în lat să lase cadouri copiilor cuminți lângă brad, ci atunci Pruncul Isus, Fiul lui Dumnezeu S-a născut, El Împăratul iudeilor, a fost primit într-un grajd, lângă vite. Patul i-a fost ieslea, căldură i-au făcut vitele, pentru El a luminat Steaua călăuzitoare a păstorilor și magilor, vestea nașterii Lui a adus-o corul de îngerii care i-au cântat osanale. Despre El este vorba de Crăciun…
El este Sărbătoritul nostru. Deși Rege, nu a trăit în palat, deși preot nu a slujit în Templu îmbrăcat în haine scumpe, deși Prooroc nu a fost adulat nici de către poporul ales. Și totuși El a venit smerit pe Pământ, având scopul stabilit de peste veacuri: să-L împace pe omul căzut cu Dumnezeu, prin moartea pe care avea să o pătimească după doar trei decenii de viață.
De acest Crăciun Îl vreau pe Isus, vreau ca El să îmi umple inima golită pe parcursul anului (cu gânduri, stări, emoții, sentimente, dezamăgire, tristețe, lacrimi). Să o umple cu prezența Lui. Vreau să nu uit de ce mă pot bucura încă o dată de sărbătoarea aceasta. De ce respir încă, de ce am încă sănătate în trup și în minte. Pentru că de la El vin toate binecuvântările dar tot El ne trece și prin încercări să ne modeleze caracterul ca să ne asemănăm tot mai mult cu Isus, Regele nostru.
De Crăciun trebuie să fim mai buni, atunci oamenii sunt mai sensibili, mai receptivi. Acum este momentul cel mai prielnic să vorbim despre Sărbătorit, acum este momentul să arătăm că suntem ucenicele Lui gata să sacrificăm timp, resurse pentru cei care nu au. Să ajutăm, să spunem o vorbă de încurajare pentru cineva căzut, să îmbrățișăm pe cineva singur, să oferim un zâmbet sincer, să plângem cu cei ce plâng, să ne bucurăm pentru cei ce se bucură.
Haideți să ne oprim… și să investim în a-L cunoaște pe Sărbătoritul zilei de 25 decembrie… El, Cel ce a venit în lumea noastră în chip de copil fragil, dar nu a rămas în ieslea cea rece, a trăit în lumea noastră fără păcat, a slujit și a iubit până la moarte de dragul nostru, și al tău și al meu, și a înviat călcând moartea în picioare, aducând împăcare între noi și Dumnezeu.
Eu Îl vreau pe acest Isus de Crăciun și ce este cel mai frumos, este că și El ne vrea pe fiecare dintre noi.
Tu pe cine vrei de Crăciun?
