În numărul anterior al revistei am abordat un subiect despre care se vorbește mult, s-au scris multe, dar cu toate acestea încă sunt multe de învățat și anume despre relații.
Atunci am amintit faptul că fericirea adevărată, durabilă, nu vine din realizările noastre, nici din lucrurile pe care le deținem, ci din relațiile bune și sănătoase: în primul rând cu Dumnezeu Tatăl nostru; cu soțul sau soția, cu copiii, cu membrii familiei extinse, cu cei din biserică, cu colegii de la muncă și putem continua!
Fiind în acel sezon al vieții în care Dumnezeu m-a binecuvântat cu un fiu-ginere și urmează în curând să fie îmbogățită cu o fiică-noră, am căutat să învăț și să dezvolt relațiile cu aceștia în așa fel încât să onorez pe Dumnezeu, care a adus aceste două suflete în familia noastră. Așa că, de această dată, voi face referire la relațiile dintre soacră-noră, soacră-ginere.
Înainte de a merge mai departe, voi recunoaște faptul că regret că nu am avut acest interes pentru aceste relații, mai devreme, pe când eram doar în postura de noră.
Mia Pop
Am avut o mamă-soacră bună, credincioasă care m-a iubit și respectat și de la care am avut multe de învățat. Dar uitându-mă înapoi, cred că aș fi avut mai multe beneficii dacă la timpul acela aș fi abordat altfel aceste relații. Însă, odată cu trecerea timpului, am învățat cât de important este să iei aminte la toate învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu. În Tit 2:3 ni se spune că „femeile în vârstă… să învețe pe alții ce este bine”. Și treptat am început să învăț din înțelepciunea celor mai înaintate în vârstă.
Revenind la relația soacră-noră sau ginere, mărturisesc că devenind soacră, mi s-a schimbat mult perspectiva mea asupra acestei relații! În tinerețe dădeam atenție doar faptului că atât eu cât și soțul meu, am lăsat părinții și am devenit una, o familie nouă. Mai apoi au venit copiii, o fată și un băiat, care au fost bucuria noastră și preocupările noastre adesea se învârteau în jurul existenței lor. Au crescut și când a sosit vremea ca ei să se desprindă… parcă totul s-a schimbat! Știu foarte bine (la nivel de intelect) cum trebuie să decurgă lucrurile, însă nu este deloc ușor.
Privind la relația dintre Rut și Naomi descrisă în Rut 1:16, în mintea noastră zicem că e un ideal greu de atins! „Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu, unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea.”
Da, este un ideal, dar Dumnezeu ne spune că este un ideal pe care putem învăța să îl atingem. Se prea poate ca la tinerețe să nu dorești nici măcar să te gândești la el, dar când vine timpul să „îți lași” copilul tău să plece, vei conștientiza că a venit vremea să culegi ceea ce ai semănat, așa cum scrie în Galateni 6:7: „ce seamănă omul, aceea va și secera”.
Și unul din lucrurile pe care trebuie să le învățăm în cadrul acestei relații se referă la comunicare. Comunicarea dintre soacră-noră sau soacră-ginere este mult știrbită de frică și atunci cei mai mulți evită să comunice. Din acest motiv, în urma unui chestionar pe care l-am trimis mai multor persoane, am făcut o scurtă listă cu lucruri pe care atât soacrele cât și nurorile sau ginerii (cu precădere nurorile) ar vrea să le spună, dar nu au suficient curaj. Așa că am dorit în articolul de față să devin vocea lor!
Iată câteva lucruri pe care o noră-ginere ar vrea să le spună soacrei:
- Dă voie fiului tău (fiicei) să se dezlipească de tine (Geneza 2:24). Nu avea așteptarea ca în continuare tu să fii influența principală din viața lui și ca el să facă ceea ce tu consideri că e necesar și potrivit să facă. Soția (soțul) trebuie să fie persoana cu care trebuie acum să se sfătuiască și împreună cu care să ia deciziile.
- Am nevoie să aud și să văd că mă apreciezi pentru lucrurile bune pe care le vezi la mine și să mă încurajezi atunci când vezi că mă împiedic în strădania mea de a face corect ceea ce ține de atribuțiile mele.
- Nu mă critica nici atunci când sunt cu tine și cu atât mai puțin în lipsa mea! Găsește un mod înțelept de a-mi vorbi atunci când este imperios necesar să mă atenționezi cu privire la ceva.
- Chiar dacă am nevoie de sfaturi, din cauza tinereții mele, probabil nu mă simt confortabil să ți le cer! Te rog, ai răbdare, nu mi le oferi! Cu siguranță vine timpul când voi vedea cine ești cu adevărat și am să îți cer eu ajutorul! Nu vreau să interpretez greșit dorința ta de a mă sfătui, să consider că, de fapt, tu mă dezaprobi și condamni modul în care eu acționez în diverse situații.
- Este foarte probabil că sunt diferită de tine! Am alte priorități, înțeleg altfel lucrurile și am alte aspirații! Nu încerca să mă transformi în ceea ce tu îți dorești să fiu! Acceptă-mă și iubește-mă așa cum sunt! Dacă fiul tău poate, cu siguranță, poți și tu!
- Chiar dacă eu și fiul tău luăm decizii cu care tu nu ești de acord, te rog să le respecți! Nu încerca să pui presiune pe noi sau să încerci să manipulezi lucrurile în așa fel ca într-un final să facem așa cum tu dorești!
- Permite-mi să nu fiu în toate de acord cu tine! Dacă nu îți împărtășesc gusturile, visele, valorile, nu considera că este ceva personal!
- Atunci cănd consideri că am făcut greșeli, că te-am jignit sau supărat, stai de vorbă cu mine! Verifică dacă m-ai înțeles bine și hai să reparăm împreună lucrurile, înainte să se instaleze distanțare și neîncredere între noi.
- Știu că ei, copiii mei sunt nepoții tăi, însă totuși, sunt copiii mei! Dă-mi voie să îi cresc și să îi educ așa cum eu împreună cu fiul tău considerăm că e bine! Poți să îmi dai sfaturi (atunci când le cer), dar să nu ai așteptarea ca eu să le urmez pe toate!
- Am mare nevoie să știu că te rogi pentru mine, pentru a nu eșua în misiunea mea de soție și mamă.
- Te rog, ajută-mă să îmi găsesc locul în familia voastră! Asta nu presupune că tu pierzi locul tău, că vei fi exclusă! Permite-mi să arăt potențialul pe care îl am de oferit înregii familii extinse!
- Lasă-mă să îmi exprim mulțumirea și recunoștiința! Să-ți demonstrez că te iubesc și prețuiesc pentru că ai crescut un fiu minunat care astăzi își împlinește în mod onorabil rolul de soț și cap în familia noastră.
- Fă-ți timp liber, special, pe care să îl petreci cu mine, în care să încercăm amândouă să construim o relație care să oglindească că suntem urmașe ale lui Cristos.
Iar acum să vedem ce anume ar vrea o soacră, ca nora sau ginerele ei să audă:
- Relația cu fiul (fiica) meu s-a schimbat, dar în continuare am rămas mama lui. De la naștere până în ziua nunții voastre am fost „Prima doamnă” din viața lui. El are în continuare sentimente pentru mine. Nu încerca să le distrugi! Nu e firesc! Îi provoci o mare durere și daună dacă încerci acest lucru ( Exod 20:12).
- Acceptă-mă pentru ceea ce sunt, așa cum sunt! Încearcă să mă înțelegi și să mă accepți!
- Respectă-mi vârsta și experiența! Dă-mi voie să împărtășesc cu tine experiența mea! Cu siguranță, poți să ai un beneficiu.
- Vorbește cu mine atunci când consideri că ți-am greșit cu ceva! Cere clarificări atunci când nu înțelegi ce am dorit să spun sau când am acționat în alt mod decât ți-ai fi dorit. Nu sunt perfectă! Te rog să presupui că îmi dau tot interesul pentru a face doar ceea ce e bine pentru tine și casa ta! Vorbește-mi, te rog, cu blândețe și calm chiar și când poate te-am rănit (neintenționat)!
- Încearcă să mă înțelegi! Nu mă judeca! Orice poveste poate fi spusă din perspectiva a două persoane. Nu lăsa amărăciunea să se interpună între noi.
- Amintește-ți tot timpul că suntem o familie. Invită-mă la evenimente alături de părinții tăi, surorile și frații tăi. Dă-mi ocazia să îi cunosc. Include-mă în activitățile voastre.
- Vorbește, comunică cu mine. Mi-ar plăcea să îmi cer uneori și mie părerea! Aș dori să am ocazia să îți vorbesc despre copilăria fiului meu! Sună-mă cateodată doar să vezi cum sunt! Aș vrea să te lași și tu cunoscută de mine! Vorbește-mi despre tine și despre copilăria ta!
- Caută să mă cunoști mai mult decât superficial! Sunt o persoană care are sentimente, convingeri și idei. S-ar putea să avem destul de multe lucruri în comun! Nu mă compara cu părinții tăi și nu avea așteptări să fac toate lucrurile în felul în care îl fac ei.
- Exprimă-ți clar așteptările! Ce anume nu ai vrea să fac și ce anume ai dori să fac atunci când sunt la tine în casă! Ai putea interpreta dorința mea de a fi de ajutor ca o critică la adresa ta! Spune-mi cum pot să fiu un ajutor pentru voi!
- Dă-mi voie să îmi cunosc nepoții! Pentru ca viețiile copiilor tăi să fie împlinte, ei au nevoie de o relație sănătoasă cu bunicii din ambele părți.
- Fă-ți timp pentru a-ți exprima recunoștința! Fie prin faptul că mă ajuți cu ceva în casă, că îmi oferi o atenție sau printr-un simplu „mulțumesc”.
- Doresc să îmi exprim și eu mulțumirea pentru că îl iubești și îl sprijini pe fiul (fiica) meu, îl încurajezi să își păstreze o relație frumoasă cu noi!
- Iartă-mă că am considerat că nu există nimeni potrivit pentru fiul (fiica) meu, care să îi ofere ceea ce eu i-am oferit pe parcursul vieții! Astăzi pot să îți mulțumesc pentru că ești perfectă pentru el.
Ar fi multe încă de spus… Poate cu o altă ocazie voi continua! Până atunci vreau să vă las un subiect la care să meditați inspirat din învățăturile Domnului Isus expuse în Matei 7:12 „Tot ceea ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în acestea sunt cuprinse Legea și Prorocii”.
Mia Pop
Biserica „Noul Legământ”, Târgu Mureș
