M-am trântit pe canapea, cu șorțul murdar, cu mâinile pline de sos, prea obosită ca să mă mai spăl pe mâini. Am început să plâng de oboseală și eram prea copleșită de câte lucruri aveam de făcut: „Doamne, adu-ți aminte că nu mai pot!”
Am stat plângând pe canapea în timp ce se cocea prăjitura în cuptor. Un gând subtil a străpuns mintea mea plângăcioasă, că mai bine aș valorifica timpul de sărbători. Am deschis la povestea cu Marta și Maria. „Zău, Doamne, dar sunt sărbătorile, de ce aș citi acum povestea lor? Eu nu am niciun Lazăr bolnav, deja te-am recunoscut ca Domnul meu, stau la picioarele Tale, merg la biserică.”
O poveste fascinantă despre două surori cu caractere diferite. O poveste despre cum să-mi pregătesc inima pentru sărbătoarea Nașterii Lui Isus. Marta, draga de ea, era ocupată așa ca mine. E de dorit să facem mâncare, să ne pregătim pentru musafiri, dar deseori uităm că musafirul cel mai important e Isus. El nu mănâncă friptură și sarmale, ci își dorește să stăm în prezența Lui, să ascultăm ce are să ne spună.
Eu, în toată povestea aceasta sunt Lazăr, dar sunt atât Marta cât și Maria. Sunt Lazăr, cel bolnav, cu prea multe diagnostice rare. Sunt Lazăr care, medical vorbind, e pe moarte. Stați liniștite că mă dă Domnul jos de pe moarte, că îmi tot dă de slujit și mă bucur în El. Dar, sunt Lazăr, deseori prea bolnavă ca să cer ajutor sau să chem pe cineva să se roage pentru mine. Mulți au obosit în rugăciunea pentru mine. Au trecut 11 ani de când am aflat că am coloana distrusă, un fel de tumoră lichidă și multe alte probleme. La început toți au fost Marta și au alergat înaintea Lui Isus pentru vindecarea mea. Acum, după atâția ani și complicații, am rămas doar Lazăr, mai bolnav ca înainte, pentru care rar se mai roagă oamenii. Dar, Lazăr are parte de înviere, de o minune extraordinar de mare, pentru că la bază, cineva a alergat pentru el insistent la Isus.
Pe lângă cozonaci și sarmale, pentru cine alergi la Isus? Poate nu ai un Lazăr bolnav, dar poate ai copii care acum de sărbători nu vor să vină la biserică sau au ales să se îndepărteze de Domnul. Poate soțul tău nu te lasă la biserică și nu poți să-L slăvești pe Dumnezeu. Credeți-mă, e mai important să alergăm la Isus pentru Lazăr, decât să ne frământăm ca cozonacii. Fă-ți treaba și mâncarea, dar acolo trântită pe canapea, aleargă în rugăciune la Isus cu al tău Lazăr.
Lavinia Jinar
Sunt și Marta, după cum bine observați. Sunt mai mult ca Marta, nu doar că sunt ocupată cu treabă, sunt așa stresată să fie curat, încât cu tuburile în abdomen și cu pungi, m-am pus în genunchi să curăț toaleta ca să pot vomita. Am vomitat și îmi era cumplit de rău, dar ștergeam totul în jurul meu. Uneori din cauză că sunt Lazăr și aș vrea să nu fiu o povară pentru familie, dar deseori din cauza că sunt dependentă de făcut curat.
Marta la început era ocupată, dar pe parcurs vedem cum Dumnezeu o schimbă. Ajunge din femeia ocupată, să fie persoana care aleargă la Isus când are probleme, crede în puterea Lui, o cheamă și pe sora ei la Isus, îl lasă pe Isus să deschidă mormântul, și, mai mult de atât, e prima care îl recunoaște pe Isus ca Fiul Lui Dumnezeu și crede în El. Marta îl recunoaște și crede în El înainte ca minunea să fie înfăptuită.
Îmi doresc să fiu Marta, cea pe care Isus o schimbă. Cea care aleargă la Dumnezeu pentru cei din jur, cea care trăiește cu Isus.
Maria? Sunt și eu ca ea. Momentan pe canapea, cu casa întoarsă pe dos stau și notez lucruri pe care le învăț din Scriptură. Aș vrea să fiu așa mereu. Să alerg la Isus în toate circumstanțele și mai mult de atât, să rămân acolo la picioarele Lui. Maria, cea care îl plângea pe Lazăr, îl recunoaște pe Isus ca fiul Lui Dumnezeu. Ea sparge ce a avut mai de preț la picioarele Lui Isus. „Doamne, ce sparg eu mai de preț la picioarele Tale, mai ales acum de sărbători? Timpul meu și inima mea, aș vrea să le pun la picioarele Tale!”
Ce minunat e acest capitol din Biblie și câte învățături are, chiar și pentru sărbători? Cât e de frumos când te oprești din alergarea ta și asculți ce să citești. Oprește-te și citește Scriptura. Până fierbe ciorba, până spală mașina, citește cu copiii tăi, cu soțul tău și fii exemplu pentru ei.
Mă ridic de pe canapea și îmi șterg lacrimile. Pun colinde și în timp ce împachetez sarmale, îl laud pe Dumnezeu că L-a dat pe Fiul Său ca preț de răscumpărare pentru noi. Nu trebuie să fiu Lazăr, doar Maria sau Marta. Trebuie să fiu cea care îl recunoaște pe Isus ca Domn și Mântuitor.
