Draga mea, nu știu când va ajunge această scrisoare la tine, de aceea am să îți scriu întreaga noastră aventură cum pot mai bine.
E noapte și suntem deja în călătorie de multe ore, nu vreau să mă plâng, dar mă dor puțin picioarele, spatele, tot ce îmi doresc e să găsim un han cu un pat unde să îmi adun puterile înainte de a naște, nu cred că sunt pregătită să nasc acum.
Se văd luminițele Betleemului, nu mai avem mult și vom ajunge la locul de poposire. Iosif este atât de atent la nevoile mele, face tot ce poate să îmi fie cât mai bine și să ne găsească un loc de găzduire. Stau și îl aștept, însă se pare că nici de data aceasta nu avem noroc să găsim o cameră liberă. Îl văd apăsat, îl văd obosit, dar e puternic și nu deznădăjduiește. În sfârșit, am găsit un fel de loc unde vom putea înnopta, însă nu e deloc ceea ce mi-am dorit sau imaginat, sper mâine să reușim să găsim o cameră frumoasă la un han, pentru că simt că bebelușul meu iubit e aproape de venirea lui în lume. Am încercat să pregătesc lucrușoare frumoase pentru el, însă nu am avut mult timp la dispoziție și, ca viitoare mămică, nu știu dacă m-am descurcat foarte bine. Sigur am să reușesc să mai cumpăr mâine din Betleem ce am nevoie.
Am ajuns într-un fel de grajd unde vom dormi la noapte, este cald și bine, am putut mânca și am avut apă proaspătă să bem. Am stat de vorbă cu Iosif și inima îmi crește de fiecare dată când îl privesc, încă nu pot să cred că m-a ales să îi fiu soție, sunt atât de fericită. Îl iubesc nespus și am să fac orice să fiu cea mai bună soție și cea mai bună mămică pentru copilașul nostru iubit. Inimile noastre sunt tot mai apropiate și ne-am îndrăgostit unul de celălalt în această călătorie, planul lui Dumnezeu nu e niciodată greșit.
Pop Flavia Bianca
Stelele nopții străluceau și noi dormeam în paiele nu prea comode, când, dintr-o dată, m-am trezit și cred că am dat apă pe mine, nu știu ce s-a întâmplat, dar până să facă Iosif lumină și să mă ridic, am început să am niște dureri cum nu am mai avut niciodată și atunci am știut că a venit ceasul. Am pregătit pături și tot ce aveam la îndemână și Iosif a alergat să cheme ajutoare, însă era prea târziu în noapte și nimeni nu s-a trezit să vină în ajutor. Am fost doar noi doi și animalele din grajd, care parcă prin privirea lor îmi spuneau că o să fie bine. Durerile erau destul de mari, nu am să îți ascund acest lucru, dar parcă nimic nu conta pentru că doream așa de tare doar să îmi văd bebelușul iubit.
Am suferit, am plâns, am făcut tot ce am putut face prin puterea mea și iată că bebelușul scump era în brațele mele, la pieptul meu. Îl sorbeam din priviri, îl adoram și îl mângâiam. Era Isus, copilul perfect. Era Mântuitorul meu și al întregii lumi, era Începutul și Sfârșitul. M-au copleșit emoțiile și parcă nu mai eram eu, plângeam și râdeam, tremuram, îmi era cald, îmi era frig, însă sufletul îmi sălta de bucurie. Pe chipul lui Iosif se citea o fericire sinceră și o împlinire de nedescris. A fost lângă mine, m-a ajutat și a făcut ca nașterea să fie mult mai ușoară. Am avut atâta încredere în el și nu m-a dezamăgit. Dumnezeu e perfect în planul lui, el toate le-a pregătit și m-a ajutat, chiar dacă eram îngrijorată că nu am pregătit totul pentru bebeluș să fie perfect, și chiar dacă nu a fost așa cum mi-am imaginat, el a știut cum e cel mai bine, și a fost minunat. Am fost copleșiți de vizita unor păstori, chiar dacă de-abia ne reveneam, dar am simțit așa o bucurie să vedem că al nostru copilaș e iubit deja.
Isus e așa minunat, doarme și îl țin la pieptul meu, îi mângâi mânuțele și îi sărut obrăjorii, Iosif îl mângâie pe căpșor și animalele îi fac căldură, totul e liniștit și am atâta pace în inimă. Prețuiesc aceste momente și le păstrez în inima mea.
Am fost uimiți amândoi de încă o vizită pe care nu o așteptam deloc, din partea unor oameni speciali. Trei magi ne-au vizitat și ne-au adus niște daruri extraordinare cum nu am mai văzut. Ce minunat să văd că Isus e căutat și iubit de alții, chiar fiind un nou născut. Dumnezeu e desăvârșit și ce face el e perfect. Nu am cuvinte să îi mulțumesc îndeajuns pentru tot. Și iată că îți scriu deja peste câteva zile în care am experimentat cea mai minunată perioadă din viețile noastre, să devenim mamă și tată, să avem o dulceață de bebeluș în brațele noastre, să fim împreună toți trei și să visăm la ce urmează.
Aștept să fim la căsuța noastră, să îl văd pe Isus în pătuț și să îi prepar o mâncare gustoasă lui Iosif. El a pregătit deja un leagăn minunat pentru Isus, ce bucurie să îl văd așa implicat. Am cel mai cuminte bebeluș, îl țin la piept și se liniștește, îi cânt și adoarme, îl leagăn și e fericit, nu aș putea cere mai mult. Abia aștept să ne vedem și să te îmbrățișez strâns, și abia aștept să îl vezi pe Isus.
Cu drag, prietena ta, Maria
Ce har! Ce har am avut ca femei din acest secol să ne aducem pe lume copilașii în condiții decente sau chiar extraordinare! Ce har să fi avut cu ce îmbrăca bebelușul, să fi avut doctori care sa aibă grijă de copilaș și de tine, și să începem „mămicia” în casele noastre frumos pregătite pentru această perioadă, cu pătuț și balansoar, cărucior, cu hăinuțe curate, moi, parfumate, cu toate cele trebuincioase unui nou născut. Față de Maria, cât de binecuvântată te simți în aceste momente știind ca ea a născut într-un grajd? Ce har! Ce binecuvântare să avem atâtea lucruri folositoare și totul să fie mai ușor, deși la început de drum poate și nouă ni s-a părut greu, și așa a fost, pentru ca a fost ceva nou, pentru că nu eram în cea mai bună condiție, pentru că poate am trecut printr-o naștere mai traumatizantă din alte puncte de vedere. Însă dacă ar fi Maria azi aici și am întreba-o ce a fost cel mai greu pentru ea, și apoi i-am spune ce a fost cel mai greu pentru noi cred ca asta ne-ar spune:
„Draga mea, te înțeleg. Nu pot sa zic ca pe deplin pentru ca eu am născut într-un grajd cu animale, însă te înțeleg. Emoțiile ce le-ai simțit, gândurile ce le-ai avut, îngrijorarea si neliniștea, toate le-am simțit și eu. Nu am știut exact cum vor decurge lucrurile dar știu ca am avut în minte întruna acest gând: «Dumnezeule, să fie așa cum Tu dorești, mă încred în Tine pe deplin!» Și a fost ușor, am primit ajutor și am trecut cu bine. Va fi bine, mămico!”
Maria a fost poate prea puțin înțeleasă sau prea puțini au avut timp pentru ea, însă noi azi ca și femei și mame cred ca o putem înțelege și ne putem imagina prin ce a trecut. Nu a fost ușor, dar iată că și prin această experiență a fost un model, un exemplu de urmat.
Putem doar să ne imaginam ce simțea de fiecare dată când era aniversarea lui Isus și vedea că e tot mai mare, mai înțelept și se apropie de momentul când va pleca de acasă. Poate ne sunt încă mici copilașii acasă, cred că ne-ar sfătui să profităm de fiecare zi și să prețuim fiecare clipă alături de ei. Poate ne sunt mai mari și nu prea ne înțelegem cu ei, cred că soluția ce ne-ar da-o Maria ar fi să le răspundem cu iubire, poate urmează să plece de acasă și cu lacrimi în ochi ne gândim la acel moment, e greu. Sau poate al nostru copilaș iubit nu mai e printre noi și suferința e mare. Ce ne mai rămâne e amintirea când eram fericiți, împreună, când erau la pieptul mamei și în brațe îi legănam.
Timpul tace și trece, trecem și noi, însă venirea lui Isus e tot mai aproape. E tot mai aproape îmbrățișarea Lui și e tot mai aproape momentul când ne vom reîntâlni cu cei dragi care au plecat deja.
Pregătește-ți casa, mămico, pregătește-ți inima și nu te îngrijora de ziua de mâine, Dumnezeu e deja acolo și lucrează spre binele celor ce Îl iubesc și Îl așteaptă pe El. Recunoaște azi harul Său, fii mulțumitoare pentru cum trăiești și cât ai, ține-ți copilașii în brațe și iubește-i, chiar și atunci când e greu.
Te îmbrățișez si îți doresc Sărbători fericite, cu sens, multă iubire si fericire alături de cei dragi ai tăi și un loc în Raiul ceresc.
Pop Flavia Bianca
