Cineva spunea: „Cuvântul lui Dumnezeu este ca un diamant cu mai multe fațete“.
Iată aici o fațetă a diamantului: a început într-o noapte, acum mai bine de 2000 de ani, când parcă nimeni nu se aștepta… Deși în cultura lor, fiecare fată fecioară din Israel, care-L iubea pe Dumnezeu, spera în adâncul inimii ei, pe baza promisiunilor din Scripturi, să fie ea cea care îl va naște pe Mesia.
Într-o căsuță mică și curată, mesagerul lui Dumnezeu, Gabriel, aduce vestea unei fecioare, aproape o copilă, ce își țesea visele și bucuriile la haina nunții ei.
O noapte de neuitat pentru Maria. O noapte ce îi umple inima de bucurie și speranță împlinită…
Scriitoare: Cristina Ilieș
Biserica „Emmaus”, Graz
Și, parcă o văd cum privește spre Gabriel, cu ochi mari, copleșită de autoritatea și vestea pe care el i-o aduce. Un amalgam de sentimente se adună în inima ei: e bucuria că Dumnezeu a găsit-o vrednică; e speranța că așteptarea poporului ei tocmai a luat sfârșit; e teama că, oarecum, ea va sfida toate legile anatomiei umane (nu cunoscuse niciodată relația cu un bărbat, deși era logodită cu Iosif).
Și, acea noapte este momentul când viața ei ia o întorsătură radicală. De aici înainte, în tot ce va face, în tot ce va spune, oriunde va merge, va duce cu ea pe Dumnezeu, pe Fiul Său, literalmente, pentru că Îl va purta în pântecele ei…
Tot într-o noapte se întâlnește și Iosif cu Lumina. O noapte în care, Dumnezeu îi atinge inima, încurajându-l să o iubească și să o protejeze pe Maria. El a fost Lumina din noaptea lui Iosif! Acea Lumină, care l-a învățat și l-a condus spre locul pregătit unde trebuia să se nască copilașul Isus.
El a fost Lumina care a încins cerul de deasupra câmpului unde păstorii își păzeau turmele. Lumina care s-a răsfrânt prin îngeri umplând pământul și inimile păstorilor cu cântece de bucurie… Și magii au avut noaptea lor… Au descifrat „Lumina“ din sclipirea stelelor, recunoscând în ele nașterea celui mai mare Rege de pe pământ. Inimile lor au fost atât de copleșite de această bucurie încât și-au încărcat cămilele cu daruri și au pornit la drum să caute copilul și să-i onoreze nașterea.
Și, de atunci încoace, acea Lumină continuă să aprindă nopțile tuturor celor ce își văd întunericul, a celor ce se agață de speranță.
A luminat noaptea mea și este gata să strălucească și în noaptea ta… „Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o… Lumina aceasta este adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.“ (Ioan 1:5,9).
Cristina Ilieș, Biserica „Emmaus”, Graz
