Deși nevăzute, zecile de gânduri îmi îngreunau până și brațele, iar umerii simțeau apăsarea cuvintelor nerostite, dar prezente. Uneori firea mea pământească, asemenea forței gravitaționale, mă atrage într-un cerc vicios ce mă face să păstrez în inima mea și să cuget la dezamăgiri și vorbe grele. Dar ce aș putea câștiga din ele, altceva decât amărăciune și durere?
În timp ce mă întrebam dacă eu sunt singura care poartă greutatea gândurilor, și căutam să găsesc o nouă direcție pe care să o dau inimii mele, mi-am amintit un verset care mi-a înseninat întreaga ființă. Brațele gândurilor mele țineau comoara greșită… În relatarea miracolului întrupării Fiului lui Dumnezeu, există un mic detaliu care trage cortina dincolo de ceea ce am putea pătrunde cu privirea. Câteva cuvinte care răspund la întrebarea cântecului „Maria, te-ai gândit?” „Maria însă păstra toate aceste cuvinte, cugetând la ele în inima ei.” (Luca 2:19 NTR); „Dar Maria păstra cu grijă, ca pe o comoară, toate aceste lucruri în inima sa și se gândea la ele”. (Luca 2:19 Traducerea NTIR).
Biblia ne spune la ce se gândea Maria. Ea păstra cu grijă în inima ei și se gândea la minunile pe care le vedea în jurul ei. Un Copil promis și născut din Dumnezeu. Nu unul oarecare, ci Mesia. Păstorii care au venit îndrumați de îngeri până în staulul ce-i găzduia. Aur, smirnă și tămâie aduse ca daruri. Profeția așteptată de mai marii preoți, împlinită sub privirile lor, niște oameni simpli. Iar ea, le strângea, se gândea la ele, și astfel, în inima ei se clădea o adevărată comoară, o credință de nestrămutat.
Mi-am dat seama că ar trebui să urmez exemplul ei și să fac exact același lucru. Să adun în mintea mea promisiunile lui Dumnezeu, minunile pe care le văd zilnic, zâmbetele și cuvintele pline de har pe care le aud. Motivul pentru care scriu acest articol este pentru a-mi reaminti mie și vouă, dragi cititoare, cât de important este să ne sortăm gândurile. Să dăm la o parte amintirile unor cuvinte dureroase sau a dezamăgirilor, și să ne fixăm gândurile la tot ceea ce e nobil, adevărat și vrednic de primit. Cum altfel am putea fi însuflețite și pline de o mireasmă de la viață spre viață?
Naomi Bota
Zi de zi trăim miracole cotidiene pe care le-am putea strânge în mintea noastră și ne-am putea gândi la ele. Cât de multe daruri bune și desăvârșite avem din partea Tatălui! Cât de multe promisiuni împlinite! Fulgi de nea, râsete, versuri, îmbrățișări, cuvinte calde, răspunsuri la rugăciuni, oameni dragi, pâinea cea de toate zilele, iertare, lacrimi șterse și speranța dimineților cu noi bunătăți din partea lui Dumnezeu!
Meditează la astfel de lucruri, și strânge-le în inima ta. Vor fi și zile în care va fi greu să găsești ceva de care să te bucuri, însă în inima ta vei avea această comoară a trăirilor pline de har ceresc și te vei putea gândi la ele. Nu uita prea ușor binecuvântările, și păstrează cuvintele ce ți-au dat har și te-au zidit.
Perioada aceasta a sărbătorilor poate fi plină de oboseală, stres și cadouri nedorite. Dar tu alege partea cea bună, și păstrează toate cuvintele ce se încadrează în standardul: adevărat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit, vrednic de primit, orice faptă bună și orice e demn de laudă (vezi Filipeni 4:8).
La finalul anului trecut, am afirmat cu apăsare că a mai trecut un an atât de repede și pe nesimțite. De fapt, eu am trecut prin încă un an. Așa că am decis să caut în fiecare zi ceva pentru care sunt mulțumitoare și să strâng toate aceste lucruri frumoase într-o colecție de lucruri vrednice de a fi ținute minte.
În fiecare zi a acestui an am făcut o postare pe Instagram cu ceva ce mi-a adus bucurie, recunoștință, mângâiere sau poate încurajare. Revederi, locuri frumoase, un cozonac, flori de câmp, mici surprize, versete. Aproape a trecut și acest an. Repede, dar plin de amintiri pe care să le țin în inima mea. Iar dacă am tendința să le uit, am un album cu (în curând) 366 de fotografii care poartă greutatea harului zilnic, nemeritat.
Caută să auzi tot ceea ce Dumnezeu îți vorbește. Strânge aceste cuvinte în inima ta. Cugetă la ele și întărește-ți credința.
Naomi Bota
Biserica „Emanuel”, Târgu Mureș
