Ce Sărbătoare frumoasă e Nașterea Domnului Isus, o naștere atât de semnificativă pentru toate popoarele, și totuși atât de simplă și redusă la o iesle. Citeam Matei 2, și încercam să îmi imaginez perioada aceea, ce emoții și stări au trăit părinții, cât stres și agitație trebuie să fi fost acolo, dar în toată aglomerația aceea Dumezeu a pus câte puțin din toate: bucuria Cerului prin cântec, voioșia și curiozitatea păstorilor, și mai ales, darurile aduse de magi, care fiecare aducea o siguranță a rolului pe care avea sa îl aducă Domnul Isus pe pământ. Aurul le-a adus siguranța regalității Domnului Isus, tămâia simboliza natura divină a Domnului Isus, iar smirna simboliza suferința și moartea Sa. Ce daruri cu impact puternic, Dumnezeu a știut să aducă siguranță și calm peste Iosif și Maria, prin lucruri complexe, prin imposibilul uman… într-un mod în care doar Dumnezeu poate lucra!
În fiecare an auzim aceleasi mesaje, în care trebuie sa ne dăruim sufletul nostru Domnului, și să învățăm lepădarea de sine… în Era Tehnologiei pare tot mai imposibil de făcut într-un mod natural și sincer, trăim vieți grăbite și pline, ne adăugăm proiecte în programele noastre până la epuizare, iar cele mai dese conversații sunt despre cât de obosiți și fără timp suntem.
Suntem înconjurați de multe voci cu păreri diferite (oameni din jur și biserică, social media, cărți, etc), unele ne gâdilă subtil auzul și ne lasă să cădem în indiferență și confort, în sedentarismul sufletului care ajunge să amorțească, dar rămânând cu o sete dupa glasul Lui, deoarece atunci când auzi o dată glasul Tatălui, sufletul devine înfometat după mai mult, dar în fuga noastră după mai mult și mai bine, acoperim chemarea Lui cu vocile din jur, ajungem să amorțim spiritual… poate avem o rutină a mersului la biserică, sau poate nu mai mergem de ceva vreme, dar amorțeala rămâne și cu cât epuizarea noastră e mai mare, cu atât și amorțeala devine mai grea de dus.
Nu știu în ce perioadă te afli acum, când citești aceste rânduri, dar dacă simți starea de oboseală și epuizare de care vorbesc mai sus, te provoc să îți faci timp pentru El, să îți rupi 30 de minute din ziua ta, în care să te retragi în liniștea Sa, în care dacă nu ai cuvinte, să taci și să asculți, să te înrădăcinezi în Cuvântul Lui, să lași Biblia să te ghideze spre poarta de eliberare din starea în care te afli.
Maya Petroi
Îmi doresc să ajungi în starea aceea în care, în marea de voci din jurul nostru, tu să reușești să distingi vocea Domnului, care să rămană ghid, încurajare, putere și calm, acestea fiind elementele de care avem nevoie pentru a face diferenta dintre bine și rău, dintre comoditate și slujire, dintre „merge și așa” și integritatea vieții noastre.
Îmi doresc ca în acest Crăciun să ne focusăm pe ce ducem noi la ieslea Mântuitorului nostru, și cred că Domnul se bucură de darul timpului nostru cu El cel mai mult, pe lângă facerea de bine, a ne binecuvânta prin mesaje unii pe alții, să îi dăruim timpul nostru, în care să nu cerem nimic, decât prezența Duhului Sfânt peste noi.
Vă doresc un Crăciun plin de prezența Lui, în care Domnul Isus să troneze și să aducă bucuria sufletelor noastre, iar peste aceasta să ne bucurăm unii de alții, așa cum ne cere Cuvântul!
Mă rog ca Domnul să pună în noi, sufletele de femeie, bucuria de a sta în prezența Lui, să ne coborâm genunchii în fiecare zi la Fântâna Vieții!
Crăciun binecuvântat tuturor!
