Valea umbrei morții este locul prin care fiecare trecem la un moment dat. Acesta este locul în care ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine, locul în care înțelegem cine suntem cu adevărat, și mai ales locul în care aflăm cât de mult Îl cunoaștem pe Dumnezeu și cât de mult ne încredem în El.
A-L cunoaște pe Dumnezeu presupune mai mult decât a ști lucruri despre El. Cunoașterea pur teoretică, informația despre Dumnezeu, nu ne este de niciun folos când trecem prin necazuri. Acest gen de cunoaștere este cel care naște întrebarea „de ce?” De ce eu, Doamne? De ce tocmai mie? De ce lași să mi se întâmple astfel de lucruri? De ce tocmai acum? Și alte zeci de întrebări pe aceeași temă.
Neprihănitul Iov avea aceleași întrebări: „Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă și viață celor amărâți la suflet… pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu din toate părțile?” El Îl cunoștea pe Dumnezeu, însă faptul că nu înțelegea căile lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu în ceea ce îl privește, îl determina să nu pună întrebările corecte.
Tatiana Petric
Acest „de ce” sau „până când” nu sunt neapărat greșite, dar dacă insistăm asupra lor, blocându-ne în ele, nu vor face decât să ne amărască sufletul. Ceea ce este dăunător în aceste întrebări este faptul că ne iau ochii de pe Dumnezeu, de pe dragostea Lui, de pe atotputernicia și înțelepciunea Lui, și se focalizează asupra noastră, asupra meritelor noastre, a suferinței noastre, ducându-ne într-o direcție greșită. „Degeaba mi-am curățat eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție, căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit”, spunea Asaf.
Valea umbrei morții este valea în care credința noastră este testată. Ea este locul în care alegem înspre ce să privim. Voi coborî privirile asupra durerilor mele, sau asupra măreției și dragostei lui Dumnezeu, chiar dacă la acel moment Aceasta este de neînțeles pentru noi. Tot Asaf spune: „M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu…”
Atunci când atenția noastră se mută de pe noi pe Dumnezeu, începem să punem întrebările corecte:
Doamne, ce trebuie să fac în această conjunctură pentru a reflecta chipul Tău?
Doamne, ce lecție trebuie să învăț, ce lucruri trebuie să schimb în viața mea, care sunt lucrurile de care trebuie să mă pocăiesc?
Valea umbrei morții este locul în care punem întrebări, locul în care aflăm răspunsuri la întrebări, sau poate locul în care nu aflăm niciun răspuns, pentru că suveran este și va rămâne întotdeauna Dumnezeu.
Ești gata să urmezi un astfel de Dumnezeu?
