Cine dintre noi nu a citit măcar o dată un basm sau o poveste frumoasă despre un prinț și o prințesă, despre un „El” și o „Ea”, care luptă împotrivă tuturor obstacolelor pentru a reuși să fie împreună sau despre o „Ea”, trăind într-o condiție umilă, salvată de un „El” de viță nobilă?!
Asemeni basmelor sau poveștilor nemuritoare, inimile noastre de muritori au primit șansa vieții fără de moarte, șansa unei povești de dragoste și a unei reușite care întrece orice închipuire. Dar câți dintre noi considerăm această poveste visul nostru? Câți dintre noi tânjim să-L cunoaștem pe acest Prinț, această poveste reală tot mai mult? Și câți dintre noi am fi în stare să dăm totul în urmărirea împlinirii acestei povești de dragoste?
Eram adolescentă când, pentru prima dată, mi-am pus inima să caute adevărul în direcția acestei teme: a unui „El”, căutând-o pe o „Ea” (chiar eu eram!): Cum va fi, ce va fi, eu nu prea pot să îmi pun o limită în a gândi că el nu poate fi într-un anumit fel sau altul, nu mă pot simți condiționată de împrejurări firești, materiale… și totuși? Cândva, într-un viitor mai îndepărtat, cum va ști și va putea el vedea, dincolo de condiționările mele firești, ce se ascunde în tumultul inimii și a gândirii mele ca să mă poată deosebi, ca să mă poată prețui ca pe o comoară de mare preț?!
Iar răspunsul a venit mult mai repede și mult mai măreț decât m-aș fi așteptat: „Eu Sunt Zestrea ta!”. O dată a vorbit și de aproape 20 de ani tot ascult! Doamne, Tu Zestrea mea? Tu Moștenirea mea? Cum, Doamne…?
Daniela Luca
Zilele au venit și au plecat, iernile s-au așternut și gerul a prelucrat pământul inimii pentru ca mai apoi soarele blând al primăverii să îi poată cuprinde brazdele și să îl poată trezi din nou la viață… Zestrea? Eu! Eu și tot ce lucrez în tine prin anotimpurile prin care treci. Câtă vreme ești în Mâna Mea, fiecare durere, suferință, renunțare de sine, toate vor fi unelte sfinte și rafinate pentru a scoate aurul din lut.
Mi-a luat ani de zile ca să înțeleg această măreție a îmbogățirii. Când toate vin și iarăși pleacă, ce rămâne? Când mulți vin și prea putini mai stau, cu cine rămânem? Sunt lucrurile pe care le adunăm, averile pe care la strângem, bogăția noastră? Sau chiar oamenii, de care ne înconjuram uneori ca de niște trofee? Spre ce anume se îndreaptă inima ta atunci când se gândește la ce înseamnă a fi bogat?
Eu cunosc un Fiu de Rege, care cândva s-a aplecat spre mine și a zis: „Vreau să te îmbogățesc! Vreau să fii comoara Mea de mare preț! Dar pentru aceasta, deși te-am ales și am devenit odată sărac pentru a te putea îmbogăți pe tine, trebuie să trecem împreună printr-un șir de obstacole. Nu va fi ușor, dar fiecare obstacol trecut va constitui o șlefuire, o prelucrare și o creștere în omul dinăuntru.” Este de-a dreptul uluitor!
„Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.” (2 Corinteni 8:9).
Știți când devenim bogați cu adevărat? Atunci când renunțăm la zdrențele eului. Aceste zdrențe iau de multe ori forma unor bogății materiale sau a unor lucruri care atrag privirea și gâdilă firea. La unii pot fi lucruri materiale, la alții pot fi relații și funcții, depinde cât de ușor sau greu este de prins fiecare în capcana eului și a independenței.
A fi independent este un strigăt de libertate și afirmare în zilele pe care le trăim. Însă nu tot așa este și în lumina veșniciei. Aici, a fi independent este de fapt a fi mândru, a fi plin de eu și prins în legături primejdioase adevăratei libertăți și îmbogățiri. Aici, omul devine bogat abia atunci când își realizează sărăcia, abia atunci când recunoaște în inima sa, cât și în faptele sale că tot ceea ce este prin el însuși este de fapt sărăcie. Atunci, „plinătatea Celui ce împlinește totul în toți.” (Efeseni 1:23) cuprinde inima și viața acestui suflet și îl urcă din treaptă în treaptă, din putere în putere.
În aceasta lumea a poveștilor adevărate, bogăția cuprinde pe cel ce se smerește. Într-adevăr, nu toți cei săraci firește sunt bogați duhovnicește, la fel cum nu toți cei bogați firește sunt săraci duhovnicește, însă întotdeauna cei care Îl cred pe Domnul Dumnezeu pe cuvânt și doresc să îmbrace haina smereniei și să pornească în aventura vieții lor alături de Prințul Slavei vor fi cei cu adevărat îmbogățiți de Cel care din dragoste pentru ei S-a făcut sărac!
Odată ce ai gustat din Adevărata Bogăție nu vei mai putea niciodată să te mulțumești cu roșcovele acestei lumi. Odată ce Prințul Ceresc ți-a făcut de cunoscut cine ești tu în El, nu vei mai putea niciodată să crezi pe cel care va dori să te facă să crezi altceva. Bogățiile trecătoare nu vor putea niciodată să satisfacă setea celui care a gustat din Bogăția Veșnică, iar cel care se antrenează pentru veșnicie nu se mai oprește pentru a-și etala și dovedi valoarea înaintea nimănui.
Într-o lume din ce în ce mai săracă în adevăratele bogații, te chem la cunoașterea și aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu. Aici vei afla drumul spre El, Singurul care îți poate alina cu adevărat cele mai ascunse și profunde dorințe ale sufletului. Nu există apă în lumea aceasta care să poată domoli setea sufletului însetat după iubire și sens.
Singura apropiere care poate să dea mult mai mult decât putem noi cere sau gândi este apropierea lui Dumnezeu. Și pentru aceasta, să nu uităm una din minunatele taine ale apropierii Lui, descoperită celor care iau ca far în noapte această minunată Carte Sfânta numită Biblia: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8a).
Daniela Diana Luca
Salzburg
