„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. (…) El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:1-5, 10-14)
Sărbătoarea Nașterii Domnului Isus, Crăciunul, ar trebui să fie o sărbătoare plină de Lumină.
În ciuda faptului că această sărbătoare o celebrăm în toi de iarnă, în sezonul caracterizat de liniște, răceală a vremii, de meditație asupra anului ce aproape de sfârșește, etc., această sărbătoare aduce cu sine multă agitație, zgomot, foșnet, pregătiri… După cum am citit în Cuvântul Lui Dumnezeu, în Evanghelia după Ioan, această Sărbătoare ar trebui să fie pentru credincioși o Sărbătoare a Cuvântului, Cuvânt care a existat din totdeauna, care mai apoi S-a întrupat în Om.
„La început era Cuvântul și El era cu Dumnezeu și El era Dumnezeu” – de la început era Cuvântul. Cine este acest Cuvânt care mai apoi a coborât în trup, în mijlocul oamenilor? Bineînțeles, este Domnul Isus. El a fost împreună, în unitate cu Tatăl dintotdeauna. El era și este Dumnezeu, iar la decizia Tatălui în armonie perfectă cu acceptarea Fiului, în planul perfect de mântuire, în dragostea-I imensă, Dumnezeu a găsit soluția salvatoare pentru mine și pentru tine. Pentru a împăca deopotrivă Iubirea și Dreptatea Lui Dumnezeu, Acesta a decis să trimită în lume ce-avea El mai scump. L-a trimis pe Singurul Lui Fiu să se nască, să trăiască, să facă bine, ca apoi să moară ca noi să căpătăm viața în El.
Simona Răuca
Biserica Penticostală „Sfânta Treime”, Bistrița
„Dumnezeu A DAT” pentru noi. Ce a dat El?
A dat TOTUL. Ce era acest TOT? Era ce avea mai scump: singurul Fiu. Pentru cine a dat? Poate vei spune: „Eu nu cred că sunt cuprins/ă în acest «tot»”. Ei, în Ioan 3:16 citim așa: „Fiindcă, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”
Așadar, Dumnezeu a dat TOT pentru TOȚI. Între „toți” suntem și eu, și tu. Chemarea la mântuire este pentru toți. Versetul din Ioan întărește acest lucru: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai Lui Dumnezeu”. Singura diferență este acest cuvânt: „primit”, care înseamnă alegere personală, alegere zilnică.
Așadar, Dumnezeu în dragostea Lui perfectă a dat TOT pentru TOȚI. Dar după cum bine știm, Dumnezeu nu face nimic fără un scop. Care a fost atunci scopul lui Dumnezeu? Acela de a dărui TOT, pentru TOȚI, ca acești toți, să aibă TOT, adică viața veșnică.
Adesea ne agățăm de lucruri vremelnice, ne dorim tot felul de lucruri, şi nu este rǎu să ne dorim și să muncim pentru lucruri materiale, ne întemeiem familii pe care le dorim reușite, ne străduim ca și soții să facem pe cât posibil ca lucrurile să fie foarte bune, ca mame ne jertfim, ne investim în copiii noștri, dar cu toate acestea Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune că TOT nu sunt lucruri materiale, nici măcar familie, nici măcar carieră. TOT înseamnă, viața veșnică. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).
Un alt verset din Biblie ne spune așa: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26)
Degeaba excelăm ca și femei în profesia pe care ne-o alegem, vremelnic, în viața laică, degeaba avem familii perfecte, degeaba suntem soții model și mame la superlativ, chiar desăvârșite dacă nu am căpătat TOTUL, bunul cel mai de preț, dacă nu am ajuns să cunoaștem adevăratul scop al vieții, și anume, viața veșnică, o viață împreună cu Dumnezeu care nu se va sfârși niciodată.
Știi? În fața unei veșnicii vom sta cu toții. Alegerea însă ne aparține: vom fi o eternitate despărțiți de Dumnezeu sau o eternitate cu Dumnezeu, Creatorul a toate. Acesta este gândul meu, acum în prag de Sărbătoare, a acestei Sărbători a Cuvântului.
Cuvântul să locuiască în voi. Cuvântul să-l duceți cu voi și să trăiți zilnic acest Cuvânt, inclusiv de acest Praznic al Sărbătorii. Multele pregătiri vor fi, dar ele să nu primeze în viața noastră. Să nu existe o zi fără Cuvânt, să nu existe o zi fără trăire, să nu existe o zi fără mărturisire și altora.
Dar poate te întrebi de ce acest mesaj de Crăciun, că pare mai degrabă unul potrivit pentru Paște. Pentru că nu există iesle fără Cruce, nu există smerenie fără înălțare, nu există moarte fără viață. Vino la Iesle ca să vezi Crucea! Vino la moarte, ca într-o zi să cunoști viața, TOTUL!
Simona Rauca
Biserica Penticostală „Sfânta Treime”, Bistrița
Soție, mamă, educatoare la Grădinița „Logos”
Director adjunct, Liceul Creștin „Logos”, Bistrița
