Sărbătoarea Nașterii Domnului Isus poate fi numită și Sărbătoarea Laudelor, în fiecare an retrăim cu emoții sărbătoarea, dar vrem să avem în centrul atenției noastre Sărbătoritul, EMANUEL – Dumnezeu este cu noi! Este un sezon al închinării, în care cerul și pământul sărbătoresc, îngeri și oameni cântă împreună…
În preajma Nașterii Domnului au fost auzite mai multe cântări: Cântarea Mariei, Cântarea lui Zaharia, Cântarea Păstorilor, Cântarea Îngerilor, Cântarea lui Simeon.
- Cântarea Mariei (Luca 1:39-56)
Este imnul recunoștinței pentru ceea ce a primit această femeie.
Maria a primit trecere înaintea lui Dumnezeu: „căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu” (Luca 1:30). „Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine….” (Luca 1:49/a).
Maria a primit harul alegerii de către Dumnezeu. Salutul îngerului cuprindea urarea: „…Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har“ (Luca 1:28).
Maria a primit Binecuvântarea lui Dumnezeu. Această binecuvântare a fost rostită de înger: „binecuvântată ești tu între femei “ (Luca 1:28/b).
Daniela Lazăr
Cântarea Mariei – dovedește adorația inimii pentru Dumnezeu. În cântarea ei, Maria a făcut câteva declarații care îl prezintă pe Dumnezeu și arată adorația inimii ei pentru ceea ce este El: Dumnezeu este Mântuitorul, este Atotputernic, Sfânt și Îndurător.
Cântarea Mariei – exprimă bucuria biruinței slujirii Domnului Isus. Ea, prin credință a înțeles lucrarea Aceluia pe care îl purta în pântece și a mărturisit:
- Domnul Isus va înălța pe cei smeriți – Luca 1:52A
- Domnul Isus va sătura pe cei flămânzi – Luca 1:53
- El este Pâinea care se coboară din cer, dăruind lumii viață – Ioan 6:32-33.
- Domnul Isus va împlini promisiunile Lui Dumnezeu – Luca1:55 („va împlini ce-a făgăduit … față de Avraam și sămânța lui în veac.” – Luca 1:56).
Binecuvântarea lui Dumnezeu care cuprinde toate națiunile ne este oferită acum prin Domnul Isus. Văzând prin credință că Domnul Isus va întemeia o Împărăție în care va fi împlinire deplină și binecuvântare, Maria avea motive să se bucure și să exprime această bucurie în cântare.
Poți tu să cânți aceeași cântare ca și Maria?
Poate că ai necazuri și dureri care te împiedică… poate un copil neascultător, un soț care nu te înțelege sau nu te apreciază, poate sănătatea ta are nevoie de intervenția Lui….
În mijlocul acestor situații, tu poți să cânți, dacă înțelegi că darurile primite de Maria sunt și pentru tine, că Dumnezeu nu s-a schimbat și pentru ceea ce este El, merită adorarea și din partea inimii tale. Lucrarea văzută de Maria prin credință, s-a împlinit în timpul misiunii Domnului Isus în mijlocul lumii, dar continuă și astăzi.
Și tu poți să beneficiezi de ea, fiind înălțată ca cetățean al Împărăției Sale, fiică a Regelui, să fii împlinită cu ceea ce satură și să ai parte de binecuvântările Lui, primindu-L prin credință. Trăiește această experiență și în inima ta va clocoti aceeași cântare, astfel vei înțelege puterea LAUDEI ÎN VIAȚA ta…
El, Emanuel îți va asculta rugăciunea, caci Domnul se coboară în mijlocul laudelor.
E vremea cântării… Ridică-te și adu-I laudă Celui născut în ieslea Betleemului.
- Cântarea lui Zaharia (Luca 1:67-80)
În vremea de pregătire pentru nașterea Domnului Isus, alături de cântarea Mariei, a răsunat și cântarea lui Zaharia. Găsim cuvintele acestei cântări în Luca 1:67-80. Zaharia, a cărui nume înseamnă „Dumnezeu și aduce aminte”, împreună cu soția sa Elisabeta, formau o familie obișnuită de preoți din Israel.
În sufletul lor însă purtau o neîmplinire, erau lipsiți de binecuvântarea de a avea copii. S-au rugat lui Dumnezeu pentru a primi această binecuvântare și cu toate acestea bucuria pe care o așteptau întârzia să vină.
În acea vreme, pentru Zaharia sorțul a hotărât să împlinească cea mai înaltă slujbă pe care un preot o putea împlini la templu, să ardă tămâie în locul sfânt. În ceasul tămâierii, pe când toată mulțimea prezentă la templu se ruga afară, un înger a lui Dumnezeu i s-a arătat stând în dreapta altarului și aducându-i o veste bună: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.” (Luca 1:13)
Nu știm cum a cântat Zaharia, care n-a vorbit timp de 9 luni de zile, până s-a născut Ioan, dar cuvintele rostite poartă un mesaj deosebit, prin care Zaharia a binecuvântat pe Dumnezeu. În versetele 67 și 68, ale aceluiași capitol, Zaharia s-a umplut de Duhul Sfânt, a proorocit și a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat și a răscumpărat pe poporul său.”
Ce mărturie deosebită; în loc să murmure sau să blesteme pe Dumnezeu pentru ceea ce i s-a întâmplat, Zaharia, plin de Duhul Sfânt al Lui Dumnezeu, în cântare binecuvântează. El a găsit motive să o facă: pentru că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile, pentru că la Dumnezeu niciodată nu-i prea târziu, și Dumnezeu ceea ce spune poate să și împlinească.
La sărbători, aș vrea să-ți spun că poți să cânți doar dacă ești plin de Duhul Lui Dumnezeu și privind în jur găsești motive să binecuvântezi pe Dumnezeu. Nu-i așa că mesajul cântării tale este numai un murmur, că nu ai cutare, sau cutare lucru nu ți-a reușit?
Spunea cineva că după eliberarea din Egipt, poporul Israel a cântat o cântare de laudă care a ținut 3 zile, apoi timp de 40 de ani au murmurat continuu de nemulțumire. La atât de mulți astăzi, asemenea israeliților, cântarea este numai murmur.
Zaharia n-a lăsat ca inimile și așteptările celor de atunci să fie legate de Ioan Botezătorul, fiul care i s-a născut, ci prin cântarea sa, a făcut un anunț despre Domnul Isus. L-a văzut pe Fiul Lui Dumnezeu ca fiind Soarele care răsare din înălțime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și umbra morții. Cântă! Dumnezeu vrea ca tu să fii lumina lumii și prin viața și cântarea ta să faci ca Slava Lui să strălucească și la aceste sărbători. Fii gata ca și Zaharia să-L binecuvântezi pe Dumnezeu, să mărturisești cu curaj despre adevăr, și apoi să fii un indicator spre Domnul Isus, pregătindu-I astfel calea pentru vremea când va veni pe norii cerului în mărire și slavă. (Luca 1:75-79).
III. Cântarea păstorilor (Luca 2:8-20)
La Întruparea Domnului Isus a răsunat în Câmpia Betleemului și Cântarea păstorilor. Aceștia puteau să fi rămas simpli spectatori. Ei au avut privilegiul să audă cele mai frumoase colinde, cântate de corul îngerilor; însă, inimile și vocile acestor oameni se unesc în cântare. Iar cântul lor Îl slăvește și Îl laudă pe Dumnezeu! Luca 2:20. Ei, cei din urmă în ochii religioșilor vremii, sunt primii dintre oamenii care cântă și Îl laudă pe Dumnezeu la nașterea Fiului Său, pentru că:
N-au fost influențați de atitudinea mulțimii. Luca 2:8. Ei vegheau, păzindu-și turmele, undeva departe de cetatea Betleemului, despărțiți de freamătul și problemele cetății. În această singurătate, ei au trăit experiența revelației lui Dumnezeu fără să fie deranjați. Au stat singuri, față în față cu mesagerii cerului, înconjurați de prezența slavei lui Dumnezeu (Luca 2:9). Asemenea păstorilor, găsește un timp când să stai deoparte și să asculți ceea ce Dumnezeu îți spune ție, în mod personal. Lasă inima ta să răspundă direct lui Dumnezeu și vei vedea că vei fi prins în aceeași cântare.
Au fost atenți la ceea ce Dumnezeu le-a spus. Ascultă mesajul cerului la sărbătoarea Nașterii Domnului și vei descoperi cea mai mare motivație pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Acest Mântuitor a venit și pentru tine!
Au experimentat personal. Mesajul acestei cântări este de slăvire a Lui Dumnezeu, dar în același timp și de confirmare a realității: „toate cele ce auziseră și văzuseră erau întocmai cum li se spusese!”
Dacă vrei să trăiești la aceste sărbători aceeași experiență, fii gata să-L cauți pe Domnul. El nu mai este în iesle, dar îl poți găsi prin credință în revelația Scripturii, în atingerea Duhului sau printr-o experiență pe care El a pregătit-o pentru tine.
- Cântarea Îngerilor (Luca 2:10-14)
Păstorii din câmpiile Betleemului, la nașterea Domnului Isus, au auzit cu adevărat Colinda îngerilor. Melodia aceasta nu o cunoaștem, dar ne-au rămas cuvintele: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.” (Luca 2:14).
Urmărind această cântare, putem înțelege că:
Mesajul cântării îngerilor exprimă adorare: „Slavă Lui Dumnezeu în locurile prea înalte…” (Luca 2:14a).
Mesajul cântării îngerilor conține o promisiune: „Pace pe pământ…” (Luca 2:14). În această lume a conflictelor, mesajul îngerilor comunică promisiunea lui Dumnezeu care oferă pacea, pentru întregul pământ.
Mesajul cântării îngerilor adresează o provocare: „Pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” (Luca 2:14).
La sărbători, fiecare dintre noi dorim să fim pe placul celor ce ne iubesc. Domnul Isus a venit într-o lume în care oamenii au fost nepregătiți să-L primească. A fost primit într-o iesle și întâmpinat cu suferință chiar de la naștere. Lui îi sunt plăcuți însă oamenii care sunt pregătiți să-L primească într-o inimă curată și să-L urmeze cu credință, în ascultare, până la sfârșitul vieții. Te-ai gândit să faci o bucurie cerului la aceste sărbători, iar Domnul Isus să-și găsească plăcerea în viața, familia și slujirea ta? Cântarea îngerilor îți poate fi o provocare care să te determine să cânți cu cei care Îl adoră, să primești darul păcii promis celor ce cred și să trăiești o viață frumoasă asemenea Celui în viața căruia Dumnezeu și-a găsit toată plăcerea. (Luca 2:25-35).
- Cântarea lui Simeon (Luca 2:25-38)
În a opta zi, Domnul Isus a fost adus de părinți în templul din Ierusalim pentru a fi tăiat împrejur. În același timp, Iosif și Maria au adus jertfa de curățire și jertfa de răscumpărare pentru întâiul născut, după obiceiul Legii lui Moise.
În această vizită la templu, apare cu proeminență Simeon, unul dintre bătrânii lui Israel, care, întâlnindu-l pe pruncul născut, l-a luat în brațe și a rostit cea mai deosebită cântare. Simeon a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: „Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, și slava poporului Tău Israel” (Luca 2:29-32).
Această declarație este mărturisirea inimii lui Simeon la întâlnirea cu Domnul Isus și poate fi asemănată cu cântarea lebedei. Această pasăre care este tăcută tot timpul vieții, înainte de moarte cântă cea mai deosebită cântare, după care își găsește obștescul sfârșit.
Putem spune că Simeon își încheie viața cântând. Ce mod frumos de a întâmpina sfârșitul! Sunt atât de mulți cei care înaintea sfârșitului sunt dezamăgiți și dezgustați de viață, ultimele lor cuvinte fiind un murmur de regrete și neîmpliniri. Cine poate să spună în pragul veșniciei: „Acum, Doamne, slobozește în pace pe robul tău”!
Privind la felul cum Sfânta Scriptură descrie pe Simeon, putem descoperi că pot sfârși viața cântând, pregătiți pentru sfârșit, cei care trăiesc o viață sfântă, urmăresc scopuri înalte, îl întâlnesc personal pe Mesia. Simeon este omul care n-a risipit viața în lucruri mărunte; el aștepta mângâierea lui Israel (Luca 2:25).
Cu siguranță, Simeon cunoștea Scripturile. Profețiile Vechiului Testament anunțau venirea lui Mesia. Și el s-a dedicat acestei cauze, așteptând mângâierea Israelului! În vremea lui trecuse mai bine de 400 de ani de când Dumnezeu nu mai vorbise copiilor lui Israel. Dar pentru El, comunicarea cu Dumnezeu era o experiență vie, pentru că „Duhul Sfânt era peste el” (Luca 2:25).
Cea mai înaltă experiență trăită de Simeon a fost să-L poarte pe brațe pe Fiul Lui Dumnezeu. Când a fost adus în templu, Domnul Isus era numai un copil, însoțit de doi părinți săraci. Ochiul lui Simeon însă, a privit dincolo de aparențe și a văzut în pruncul adus la Templu, „Robul celui Prea Înalt, Lumina care luminează neamurile și slava poporului Israel”. (Luca 2:29-32). El era pregătit pentru sfârșit și putea să-l întâmpine cântând, pentru că L-a întâlnit pe Domnul Isus. A avut parte de această întâlnire, pentru că a luat aminte la înștiințarea Duhului și a mers la templu.
Dovada întâlnirii cu Domnul Isus este exprimată prin binecuvântare. Simeon „a binecuvântat pe Dumnezeu” (Luca 2:28) și apoi a continuat binecuvântând pe Maria, mama Domnului Isus.
Care este mesajul pe care tu îl comunici? Rostești tu cuvinte de binecuvântare? La sărbători, vei putea cânta ca și Simeon aceeași cântare a binecuvântării, dacă trăiești o viață sfântă, urmărești scopuri înalte (împlinirea planului și a voinței lui Dumnezeu) și vei avea o întâlnire personală cu Cel Întrupat.
E vremea în care să înalți un imn al recunoștinței și al adorării pentru Fiul lui Dumnezeu!
E vremea să cânți biruințele Domnului.
E vremea să exprimi bucuria slujirii lui Isus Hristos prin cântare, acea cântare a inimii care să-L onoreze și să-I aducă laudă.
E vremea cântării!!! Dacă inima ta cântă, se va uni cu cerul întreg și fără să ții cont de părerea mulțimii, vei experimenta cea mai frumoasă biruință… a rugăciunilor ascultate, a viselor împlinite și a acceptării Voinței Lui mărețe pentru viața ta.
