Fiecare zi e un dar! Un dar nemeritat, un dar de care trebuie să învățăm să ne bucurăm, un dar de care trebuie să ne bucurăm în sănătate și în boală, în bucurii și în necazuri, în lumină și în întuneric. Poate că sună ca un clișeu, însă sfârșitul de an este mereu o ocazie bună să ne uităm în urmă la anul care a trecut, la parcursul pe care l-am avut și să privim adânc în inima noastră: cu ce este ea plină, după ce tânjește și pentru ce bate.
Anul 2023 este un an pe care îl las în urmă cu bucurie. 2023 a fost anul în care am fost frântă. Mi s-au frânt: inima, speranța, credința, bucuria și speranța zilei de mâine. M-am cunoscut pe mine ca niciodată până acum, însă – cel mai important lucru, am început să îl văd pe Dumnezeu cum nu l-am mai văzut până acum… și chiar dacă nu îi înțeleg deciziile, am învățat conștient să aleg să cred că El este Dumnezeul care ne vrea binele. Mereu.
Transformarea mea a început într-un spital, departe de casă, în secția de chirurgie, lângă patul băiețelului meu de 3 ani, inconștient, conectat la 3 branule cu perfuzii, cu sondă urinară și tub de dren, ieșit după 6 ore dintr-o operație grea. De atunci, în zilele grele care au urmat, a trebuit să învăț să găsesc pacea și frumusețea în fiecare zi.
Frumusețea este în noi, este în jurul nostru. Este în copiii noștri, este în soțul nostru, este în părinții noștri, în oamenii de lângă noi, este în natură, este în cântecul păsărilor, în răsăritul și apusul soarelui, este în boală și este în sănătate. Este în plâns și este în bucurie. Atât timp cât Dumnezeu ne-a dat, încă un AZI.
Încă aștept vindecarea totală a inimii mele. Știu că este un proces, un proces dureros, care nu se termina până nu iese la lumină cea mai frumoasă versiune a inimii mele.
A fost un an greu. Foarte greu. Știu că pentru multe dintre voi a fost la fel. Pentru mine nu a fost un an frumos, pentru că am cunoscut durerea și neputința, însă a fost un an din care aleg să îmi amintesc toată viața că nu putem controla nimic, decât starea inimii noastre, și am învățat, real, că timpul împreună cu familia, cu prietenii și cu sfinții este cel mai mare cadou pe care îl primim fără să îl merităm zi după zi, zi după zi… Fiecare zi, în sine, e un mare, un mare DAR.
Ana-Miruna Savu
În câteva zile primim privilegiul să intrăm într-un nou an, un an care ne stă în față plin de necunoscut. Un gând cu care intru în acest an, gând care mi-ar plăcea să fie și pentru tine, cititorule, un ajutor, este acesta: „atunci când pământul îți fuge de sub picioare, ține-te de cer”. Cerul trebuie să fie locul spre care alergăm, locul la care visăm, locul în care inima tânjește să ajungă. De aceea trebuie să avem inima plină de cer, în bucurii, în boală, dezamăgiri sau în realizări.
2024, te rog să fii bun și blând cu noi. Avem inimile atât de mici… totuși atât de mari pentru a ne bucura de minunile din viața noastră! Însă nu voia noastră să se facă, ci voia Tatălui nostru BUN, care ne vrea mereu binele, chiar și atunci când noi nu putem vedea lucrul acesta. Ne bucuram pentru că știm că Fiecare zi e un DAR. Fiecare nou an e un DAR.
cu drag,
mama lui Ivan, Ana-Miruna Savu
