„Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” (Luca 19:42)
De câte ori duhul de întâietate nu ne-a furat pacea, căci ambiția egoistă își cerea satisfacerea? În loc să fi apreciat zilele speciale din viață, acest duh le-a transformat în durere, ca o luptă în arene, dorind să câștige el… Omul fără frică de Dumnezeu nu prețuiește pacea. Domnul Isus a plâns pentru el, știind că a avut ocazia să o dobândească, dar a disprețuit-o.
Dorința de întâietate ne fură pacea, dar înțelepciunea ne învață să ne dăm la o parte, să nu fie sfârtecată pacea, ca în istorisirea cu Solomon căruia i s-a cerut să facă pace între două mame. Mama adevărată dorea viața copilul ei abia născut, pe când rivala ei l-ar fi împărțit în două. Dar Solomon a realizat ce duh de întâietate avea femeia care ar fi ucis copilul, de dragul egoismului ei… E de plâns când și astăzi întâlnim acest duh.
Iubim pacea, sau o frângem pentru interese personale? Sau suntem aidoma mamei care a dorit să trăiască pruncul ei, știind că la el tânjea și cea care nu-i era mamă? Mulți nu au simțul de a mirosi o floare parfumată, tot așa sunt și oameni falși care, pentru a-și satisface orgoliul personal, disprețuiesc pacea. Dar Domnul Isus e Solomon al nostru, Cel care cunoaște inima și va lăsa pacea celor ce-o doresc. Pacea e dar ceresc, dăruită celor ce-l iubesc pe Domnul Isus, însă cei ce nu-l iubesc au motive de plâns…
Aşadar, lucrurile care dau pace nu țin veșnic, se pierd și degeaba le-am mai căuta apoi, nu le vom găsi. Dacă cel mai bun pianist s-ar opri din exersat, își va pierde îndemânarea de a mai cânta… Tot așa se va întâmpla și celor care nu-și hrănesc credinţa ci doar eul nefrânt, Domnul Isus plângând de mila lor, știind că au irosit pacea pe ambiții păcătoase…
Cristina Nicolae
Da, putem pierde pacea inimii, pacea casei, pacea din relații… fiind prea târziu să le mai avem. Să nu fim ca femeia egoistă care, deși era mama falsă, îi cerea lui Solomon să spintece în două copilul, ca să nu sufere orgoliul ei. Așa dovedea ea inima de mamă?
Ce sunt luptele dintre noi? Dacă nu trăim potrivit Scripturii, nu doar că nu avem pace, dar stricăm și pacea celor de lângă noi. Și nu e blestem mai mare decât să lăsăm furtuni în locul unde am fost… Da, e de plâns, simte și Domnul Isus! Vrem să ni se împlinească voia cu orice chip? Nu e de mirare că n-avem pace și că ne vom ofili ca şi o floare… căci n-am înţeles nimic! Am pierdut ocaziile când puteam avea pace.
Să privim în viaţa noastră şi să ne întrebăm dacă ce facem azi ne dă, sau ne fură pacea? Ignorăm semnele pierderii ei şi ne continuăm faptele? Azi e vremea când încă putem să ne trezim, ca să preţuim pacea, renunțând la imboldul răutății și doar așa o vom primi.
AMIN!
