Iubesc diminețile în orice anotimp. Iubesc lumina care diluează și alungă întunericul, paharul cu apă proaspătă ce-mi potolește setea, păsările care Îl laudă din zori pe Cel ce le poartă de grijă, aroma cafelei care se împrăștie generos și apa binefăcătoare a dușului.
Confortul de care dispunem mai toți – de a avea la un pocnet din degete căldură și electricitate – este prețios. Din păcate, uităm adesea să mulțumim pentru toate acestea.
Mirosul de săpun, genunchii plecați și rugăciunea șoptită, în taină, încredințarea celor dragi în brațul Său, călăuzirea cerută, toate acestea îmi dau speranța și curajul necesar unei noi zile.
Iubesc diminețile pentru creativitatea și inspirația primită la trezire, pentru încurajarea de a fi un om mai bun și cu o zi mai aproape de revederile scurte și prețioase cu cei dragi ai mei.
Iubesc diminețile cu emoțiile lor calde, și chiar dacă uneori teama și îngrijorarea își fac loc în mulțimea de gânduri, notele unui cântec și rugăciunea inimii, faptul că știu că sunt frați scumpi care ne poartă în rugăciune, le risipesc.
Iubesc diminețile pentru biruința lor. Când lucram în spital, îmi plăcea nespus să dau bună dimineața, să încurajez, să zâmbesc, să-i îngrijesc pe pacienți cu blândețe, să-i țin de mână, să le pun așternut curat și proaspăt, cu picături de ulei de lămâie sau de mentă, să șterg oarecum din mirosul de spital și suferință, tristețe și amar, să redau din prospețimea naturii. Ferestrele larg deschise, pașii alergați pe holuri și prin saloane, toată agitația specifică unui spital unde viața se întâlnește cu moartea – m-au însoțit ani în șir.
Luminița Cătană
Acum, diminețile mele sunt altfel. Mai liniștite, dar în continuare pline de responsabilitate, de dorința de a fi omul potrivit la locul potrivit, de a aduce alinare celor din jur. Drumul spre cabinet, pregătirile pentru pacienți, discuțiile cu ei, terapiile și fiecare zâmbet îmi bucură inima și mă umplu de recunoștință.
Iubesc diminețile în care merg la cursuri și Îi mulțumesc Domnului pentru posibilitatea de a putea studia și învăța, de a primi călăuzire în tot ceea ce fac. Bucuria de a ști că seara am emisiune, că pot fi de folos și pot sluji, mă face să fiu efervescentă și mă simt onorată de misiunea primită.
Iubesc diminețile pentru că ele aduc mângâieri și în cele mai triste împrejurări, că pot lua în suflet un pasaj sau un verset și pot la rândul meu să fiu încurajare și zâmbet pentru ce-i pe care îi întâlnesc.
Iubiți diminețile și umpleți-vă inima de prezența Lui, plecați la drum cu generozitate și blândețe, alungați răutăți și tristeți, cereți binecuvântare și călăuzire, fiți mulțumitori pentru curajul dimineților de a învinge orice întuneric. Fiți voi lumina în diminețile cu nori!
