„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:14-15).
Există cineva care nu a greșit și nu a avut nevoie de iertare? Ai fost iertată când ai greșit? Ai fost pusă în situația de a ierta? Să vedem ce înseamnă a ierta, conform DEX: „a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva.”
Eu înțeleg din această definiție că iertarea este în primul rând un act de voință, o alegere pe care putem să o facem. Iertarea este acțiunea de a ierta și rezultatul ei.
Dacă ne raportăm la Biblie, vedem lucrurile mult mai profund. Noi suntem chemate să-i iertăm pe alții, așa cum am fost iertate și noi de către Tatăl nostru ceresc. Ni se cere ca: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:31-32).
Haideți să vedem ce este și ce nu este iertarea:
– Iertarea nu înseamnă uitare; uitarea este un efect secundar al iertării. Când Dumnezeu spune că nu-Și va mai aduce aminte de păcatele noastre, El spune că nu va folosi trecutul împotriva noastră. Hristos îți va vindeca rănile, după ce alegi să ierți pe cineva.
– Iertarea este o alegere, o decizie a voinței. Dacă Dumnezeu îți cere să ierți, înseamnă că iertarea stă în puterile tale. Prin refuzul de a ierta pe cineva, te ții legat de acea persoană în continuare în lanțurile trecutului, înfășurat în amărăciunea ta. Prin iertare câștigi libertatea față de trecutul tău și față de cei care te-au rănit. Răzbunarea este a Domnului.
Lidia Aldea
– Iertarea înseamnă să fii de acord să trăiești suportând consecințele păcatului altei persoane. Toți trăim suportând consecințele păcatului altcuiva. Singura alegere care ne stă la îndemână este între a face aceasta în robia amărăciunii sau în libertatea iertării. Noi trebuie să iertăm așa cum ne-a iertat Hristos.
– Iartă din toată inima. Permite-I lui Dumnezeu să scoată la lumină amintirile dureroase. Dacă iertarea ta nu atinge esența emoțională a vieții tale, ea va fi incompletă.
– Iertarea înseamnă să alegi să nu mai ții în socoteală păcatul unei persoane. Nu invoca jigniri trecute în relațiile cu cei care te-au rănit. Nu ești chemată nici să suporți în continuare jigniri sau ofense. Dumnezeu nu tolerează păcatul și nici noi nu trebuie să o facem. Stabilește niște granițe scripturale, care să pună capăt pe viitor păcatului altora împotriva ta.
– Nu așteptă până când vei simți imboldul să ierți. Ia decizia dificilă de a ierta, chiar dacă nu îți vine să o faci. O dată ce alegi să ierți, Satana își va pierde puterea asupra ta și Dumnezeu îți va vindeca emoțiile rănite.
Scrie o listă cu persoanele care îți vin în minte, pe care trebuie să le ierți. Roagă-L pe Dumnezeu să ți-i amintească. Trece-te și pe tine însăți dacă nu te poți ierta. Dacă ești nemulțumită de modul cum a lucrat Dumnezeu în viața ta, ai și gânduri împotrivă lui Dumnezeu. Fă următoarea rugăciune.
RUGĂCIUNE: Doamne Isuse, ALEG să-i iert pe oamenii aceștia și tot răul pe care mi l-au făcut, ALEG să nu mă agăț de resentimentele mele. Renunț la răzbunare și Te rog să-mi vindeci emoțiile rănite. Îți mulțumesc pentru că Tu m-ai eliberat din robia amărăciunii. Te rog acum să-i binecuvântezi pe cei care m-au rănit. În Numele Domnului Isus mă rog. Amin.
Neiertarea formează o „rădăcină de amărăciune”. Suntem chemate să veghem în vorbire și atitudine: „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:14-15).
Și dacă totuși apar stări conflictuale cu rănire și ofensă, trebuie să alegem să iertăm așa cum ne-a iertat Hristos: „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” (Coloseni 3:12-13).
Să avem în vedere că, dacă noi nu iertăm celor care ne greșesc, nici Tatăl nostru nu ne va ierta nouă greșelile, păcatele. Dacă vrem să trăim veșnicia cu Hristos, o condiție esențială este IERTAREA, deci să alegem să iertăm.
Fiți binecuvântate!
(Bibliografie: Pași spre libertatea în Hristos, Neil T. Anderson)
Lidia Aldea,
Biserica Bethel, Târgu-Mureș
