Îndrăgesc această revistă Suflet de femeie, fiindcă prin intermediul ei sunt încurajată de mărturiile și gândurile scrise cu un așa de mare impact, iar luna aceasta mă bucur să pot participa la slujirea altora prin scris.
Viața reprezintă un șir de evenimente, unul dintre ele fiind căsătoria. În urmă cu cinci ani Dumnezeu mi-a dăruit un soț minunat, alături de care am întemeiat o familie. Pasul acesta, reprezenta un răspuns la rugăciunile adunate din copilărie și o confirmare a faptului că Dumnezeu face lucrurile frumoase la vremea hotărâtă de El.
Dacă am primit responsabilitatea din partea Lui să fiu soție, următorul pas și totodată dorința inimii mele a fost să fiu mamă. Așteptarea unui copil a fost simțită în inima mea din primele clipe, totuși timpul nostru nu coincide întotdeauna cu timpul lui Dumnezeu. Sunt sigură că în suveranitatea Sa, Dumnezeu vede și cunoaște lucrurile dincolo de limitele noastre umane.
Cu scurgerea anilor, în inima mea s-a instalat descurajarea și îndoiala. Multe gânduri și întrebări fără răspuns mă frământau adesea, dar nu am încetat să mă rog Domnului, întrucât știu că planul Lui este măreț, având un scop precis.
Mi-am dat seama că așteptarea necesită foarte multă răbdare și o credință neclintită în Dumnezeu. Un verset încurajator de care mă leg mereu se află în Filipeni 4 cu versetul 6: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.”
Știu că aceste cuvinte „nu vă îngrijorați de nimic” sună oarecum ideale, dar noi suntem oameni vulnerabili, supuși slăbiciunilor și deseori aplicarea practică a Scripturii în viețile noastre pare să fie cu totul imposibilă.
Luiza Trif
Au fost momente critice când speranța din inima mea era tot mai slabă, dar Dumnezeu prin glas profetic a fost cel care m-a întărit și mi-a amintit făgăduința minunată care mă așteaptă înainte, aceea de a avea copii.
Am ales să scriu câteva gânduri despre acest subiect delicat, deoarece știu că multe dintre voi vă găsiți în acest sezon al sufletului. Chiar dacă până în prezent familia noastră este lipsită de odrasle, știu că în așteptare dovedim credincioșie. Dumnezeu cu siguranță rămâne fidel promisiunilor Sale.
Vă încurajez să nu deznădăjduiți, planul Lui este mult mai măreț decât ne putem imagina noi.
Iov 35:14 este o ancoră de care vă chem să vă prindeți: „Măcar că zici că nu-L vezi, totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L!”
Luiza Trif, Craiova
