“Cântaţi Domnului o cântare nouă…”
Domnul vrea să Îl slujim cu pasiune și bucurie! Mă bucur să pot lucra pentru Dumnezeu prin cântare, alături de soțul meu. De când eram mică, părinții mei m-au îndemnat să Îl laud pe Domnul. Atunci când mergeam la țară, la bunici, obișnuiam ca în cadrul programului de biserică să cânt o cântare împreună cu sora mea. Frații și surorile se bucurau mult, iar eu puteam să văd zâmbetele de pe chipurile lor.
Pe măsură ce au trecut anii, am început să cânt într-un grup de tineri de la biserica noastră din Cluj. Împreună cu ei, slujeam prin cântare în misiune prin sate. Mi-a rămas în suflet versetul 10 din Isaia capitolul 42, care spune: „Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor!”
Îmi plăcea să învăț cântări noi. Astfel, slujind în cadrul Școlii Duminicale de la biserică, am insuflat pasiunea pentru cântare și celor mici, învățându-i cântări noi pentru copii. Dumnezeu mi-a deschis o ușă mai mare de slujire și am început să cânt cu Grupul „Speranța”, ajutând la înregistrarea albumelor „Speranța pentru cei mici”, apoi am cântat cu această formație începând de la volumul nr. 5. După câțiva ani de misiune și cântare, în anul 1997, m-am căsătorit cu Gabi Gorcea.
Ani la rândul am fost nedespărțiți în slujire. Am cântat laudele Domnului și am văzut cum Duhul Sfânt atingea oameni prin aceste cântări. Este deosebit când Îl slujim pe Domnul cu bucurie, fiindcă El lucrează în acele momente și putem vedea harul Lui revărsat peste noi, oamenii.
Genoveva Gorcea și familia
Domnul ne-a binecuvântat cu cinci copii minunați. În fiecare an am luat copiii cu noi oriunde am plecat în turneele misionare: în America, Europa și România. Niciodată nu mi s-a părut greu, deși copilașii erau mici, fiindcă Dumnezeu întotdeauna mi-a dat putere, deși uneori am trecut și prin încercări și descurajări. Uneori, după ce copiii au început școala, rămâneam acasă cu ei și pleca doar Gabi în misiune. Inima mea era întotdeauna cu el și îl susțineam prin rugăciune. De multe ori mă îngrijoram fiindcă eram o fire mai fricoasă, de felul meu, dar Domnul mi-a dat putere și mi-a alungat orice teamă. Proverbe 3:5-6 au fost pentru mine versetele care m-au încurajat: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.”
Draga mea cititoare, atunci când ești descurajată sau treci prin încercare, încrede-te în Domnul. Doar El îți va da liniștea și pacea de care ai nevoie. El îți poartă de grijă, iar bucuria îți va umple inima și atunci vei putea sluji plină de bucurie!
O experiență foarte îmbucurătoare de care am avut parte, a fost atunci când am ajuns în Africa. Deși m-a șocat realitatea vieții de acolo, inima mea a fost plină de bucurie văzând cum un gest mic și neînsemnat, o îmbrățișare sau o bomboană poate produce atâta bucurie copiilor cărora le-am oferit atenție. Parcă și acum le văd zâmbetele. Aceeași bucurie în slujire am experimentat-o și față de copiii români, când făceam evanghelizare pe stradă cu copiii din cartier și le ofeream bomboane, îi învățam cântece creștine și le vorbeam despre Dumnezeu.
Îi mulțumesc Domnului pentru tot ce a făcut în viața mea și a familiei mele. Pot spune cu tărie că până aici Domnul ne-a ținut pe brațul Lui și ne-a purtat de grijă. Putem fi o mână întinsă pentru cei aflați în nevoi, pentru sufletele care au nevoie de mântuire, pentru inimile zdrobite și împovărate. Bucuria cea mai mare este atunci când vedem oameni ce se întorc la Dumnezeu, chipuri brăzdate de lacrimile pocăinței, suflete care înțeleg că doar o viață cu Domnul le va aduce adevărata fericire, garantându-le veșnicia.
Domnul să ne ajute pe toate femeile creștine, să slujim cu bucurie oriunde am fi!
