„… și să-L cunosc pe El…”
Momentele care mă intrigă și produc un freamăt aparte în inima mea, sunt cele care mă găsesc mai aproape de El.
De aceea, o dată cu începuturile slabe ale maturității mele, caut să dezvolt / condimentez viața mea de credință, cu modele, mentori, învățători, oameni mai buni decât mine, oameni care sunt mai aproape de Hristos.
Realizez destul de repede că cei care trădează o cunoaștere mai profundă a divinității, deseori nu rezonează cu mulțimea de tip „spectacol”, care atrage prin zgomot lipsit de conținut.
Îi găsesc sub un portret de singuratici, adesea marginalizați de societatea „bufonistică”, visători cu ochii deschiși, părtași unor suferințe care nu prezintă interes cercului de spectatori „senzaționiști”, umflați de dopamină.
De regulă pot fi ușor ciudați, cu albastru senin în ochi, cu blândețe în cuvânt, îmbrățișând ferm calea îngustă.
Versetele următoare mă ajută să creionez puțin portretul omului spre care privesc cu inima strânsă, alertată de înșelăciunea precară a cunoașterii lui Hristos pe care ne lăudam frivol și fără temei că o avem în aceste vremuri tulburi:
- „privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu.”;
- „Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos”;
- „și să fiu găsit în El, nu având o neprihănirea a mea”;
- „și să-L cunosc pe El, și puterea Învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui”;
- „ca sa ajung cu orice chip… dacă voi putea la învierea din morți…”;
- „Nu că am și câștigat premiul sau că am ajuns desăvârșit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc”;
- „Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă” (Filipeni 3:8-14).
După o singură citire a acestor verste, îmi fuge lumea de sub picioare, sunt copleșită de intensitatea fiecărui cuvânt transmis de către Pavel. Iar imaginea cu el îl lanțuri, singur, în suferința, dar având o bogăție atât de mare pe care o poartă în inimă și în cuvânt, mă lasă descumpănită. De ce? Din pricina confortului în care ne complăcem astăzi, de unde ne tragem seva de cunoscători leneși și slabi ai „prețului nespus de mare al cunoașterii lui Hristos.”
Cărturisiți, doxologiți, teologiți și totuși din ce în ce mai triști și încuiați. Împleticiți de modele de plastic, căutând un har ieftin după care să nu jertfim nimic. Rodim sezonier când avem evanghelizare, necazul ne destabilizează ușor mersul la biserică, iar mai apoi rușinați de mărturia slabă, ne dăm la fund ca monedele în fântânile fără speranță. Această cunoaștere a lui Hristos pe care o avea Pavel brăzdată de dinamism, aventură, durere, entuziasm, îmi colorează frenetic un om cuprins de o sete de nestăvilit. Pe care îl găsesc atât de rar în generația mea. Acest flămând după Hristos „pe care nu l-a apucat încă..”, un pătimaș alergător spre „țintă”, un neînfricat jertfitor care „cu orice chip” se aruncă, pierde, moare. Dar cunoaște, apucă și câștigă… Citesc printre rânduri portretul creștinului care îmi doresc să devin, sau mă mint singură că aș putea să-l ating… Acest portret al omului fără interes personal, aspirații lumești sau lăudăroșii efemere. Plâng, mă cutremur înaintea chemării de a-L cunoaște pe Hristos. Poate nu o sa îmi fie îngăduite lanțuri atât de onorabile și pline de sens ca ale lui Pavel. Însă știu sigur că voi avea / avem „ceva” de jertfit…
„Și să-l cunosc pe El… și să fiu găsit în El și să mă fac asemenea… și să ajung…”
O caracterizare „simplă” a unui creștin neastâmpărat, neobosit, însetat, înflăcărat, pasionat, dedicat și demn. Închei cugetarea, care sper că nu a produs frustrare, decât un contrast. O ieșire din zona gri. O scurtă pledoarie a ceea ce ar trebui să fie creștinul de luni. Mă îndemn și eu odată cu voi cei care v-ați oprit ochiul spre literele mele, să privim mai des spre cei care pierd totul pentru Hristos și mai puțin spre cei care au reflector fără lumină.
Cunoașterea lui Hristos întotdeauna costă. Ne costă și pe noi azi, timpul pierdut, inconștiența, ignoranța, atitudinea delăsătoare în fața Scripturii și lenea. Aș vrea totuși să ne coste mai mult, să ne doară mai tare, să fim mai aproape, să plătim mai scump, să avem parte / să fim părtași, să aflăm puterea Învierii, să murim, să apucăm, să pierdem și să câștigăm… Ce? (Pe Cine?)…
Pe El!
