Mă numesc Roxana Covrig, am 37 de ani, sunt din Bistrița și dacă ar trebui să mă caracterizez în câteva cuvinte, aș spune că sunt fiica lui Hristos, prințesa și răscumpărata Lui, sunt soție, sunt mama a trei copilași, sunt o persoană extrem de fidelă și caracterizată prin multă perseverență. Cel din urmă lucru, pe care l-am spus despre mine, cred că va reieși în ceea ce voi așterne în cuvintele ce urmează.
Dacă pentru cele mai multe femei (pentru că această revistă se adresează în mod special femeilor), adaptarea la nou este mai dificilă pentru că prin natura noastră suntem mai fragile, mai sensibile, Dumnezeu pe mine m-a înzestrat cu o putere incredibilă de adaptabilitate la nou, la situații inedite, la situații de criză chiar. Așadar, pe parcursul vieții mele, Dumnezeu m-a călăuzit spre mai multe locuri de muncă și poate ceea ce scriu astăzi va ajuta pe unele femei care își găsesc cu greu locul și în același timp nu au curajul de a încerca ceva nou.
Am absolvit liceul cu profil de matematică-informatică, urmând apoi facultatea de economie, servicii și turism. M-am căsătorit la 21 de ani și am început să muncesc pentru început ținând contabilitatea primară în firmele părinților mei, lucrul acesta formându-mă ca un om riguros, disciplinat, punând bazele unei orientări în meseriile pe care le-am îmbrățișat ulterior. După anii de contabilitate, am fost administrator de pensiune, iar apoi agent imobiliar, ocazie cu care am putut să socializez cu oameni, să cunosc mai multe tipuri de oameni, să nu mă las rănită de furia sau vorbele unora. A urmat o perioadă frumoasă în care am devenit mamă, primii doi băieți fiind apropiați ca vârstă. Nu am reușit să stau departe de a-mi câștiga un venit în plus, deoarece necesitățile erau prezente ca în viața fiecăruia, am început să lucrez ca și comerciant, am vândut haine și alte accesorii pentru femei, ocazie cu care în casa mea au intrat foarte multe doamne, domnișoare și chiar surori. A fost o perioadă în care am legat relații frumoase cu femei din toate domeniile societății, care mai târziu aveau să îmi devină din nou cliente, de data aceasta la un alt tip de serviciu, pe care momentan îl prestez.
Prin ceea ce fac nu-mi doresc decât ca Dumnezeu să fie onorat.
Să ne întoarcem dar la călătoria meseriilor, iar următorul popas a fost munca de secretariat într-un partid politic creștin, care m-a învățat și mai mult rigoarea, disciplina și lupta pentru a face o schimbare în societate. Mereu mi-am dorit să las ceva în urma mea, deși nu am considerat că am extraordinare abilități în multe domenii, dar am știut că acolo unde pentru un timp mă aflu, eu trebuie sa influențez, chiar dacă lucrul acesta s-a întâmplat de la om la om, cu alte cuvinte – de la mine la o altă femeie sau poate într-un cerc mai lărgit, cu fiecare ocazie pe care am avut-o am transmis din sinceritatea care mă caracterizează, din franchețea pe care în ani a trebuit să o mai ajustez și de-asemenea, am încercat să îl fac pe Hristos să strălucească prin viața mea.
În acest timp, Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea și mi-a dăruit o fetiță mult așteptată, ocazie cu care m-am detașat cu totul de orice activitate externă, pentru a mă dedica în totalitate familiei și perioadei de maternitate, perioadă pe care am savurat-o din plin.
Dupa acești ani liniștiți, cu bateriile încărcate, Dumnezeu mi-a îndrumat pașii spre o nouă pasiune, aceea de a face artă dintr-o simplă manichiură.Momentan, de cinci ani dețin propriul salon, ocazie cu care femei după femei, după programările pe care eu le stabilesc, vin și își găsesc odihna, poate un moment de răsfăț, în salonul meu. Am cliente de ani de zile care vin în salon, altele vin sporadic (poate vin într-un concediu în țară sau cu ocazia unui eveniment), oricum sunt convinsă de faptul că fiecare femeie care intră iîn contact cu mine prin intermediul acestei slujbe pe care o am, este trimisă de Dumnezeu și îmi doresc să o tratez în felul acesta. Fiind și eu într-un proces de prelucrare continuă, sunt gata să încurajez femeile în momentele în care ele se deschid față de mine și singurul meu gând este întotdeauna, să le ridic ochii de la problemele pe care le văd de nerezolvat și să le îndrept spre Stânca noastră, care este Hristos. Am ocazia să spun acestor femei, iar eu să mă ancorez și mai mult în versetul din Proverbe 18 cu 10: „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adapost”. În toți acești ani, eu personal am stat la umbra lui Hristos, mi-am găsit refugiul în turnul cel tare și pot să mă bucur că am îndrumat și pe alte femei să își găsească odihna în acest Braț puternic, care este Dumnezeu. Nu aș vrea să ratez nici o ocazie de a le da posibilitatea fără ca eu să provoc, doar să mă înarmez cu răbdare să ascult problemele pe care le au și lupta mea este de a rămâne discretă, de a le câștiga încrederea și dacă nu am poate la momentul potrivit un cuvânt de încurajare, să fiu două urechi care ascultă și o inimă care păstrează acolo confidența dată, pentru acel moment. Am avut ocazia să ascult povești grele de viață, să cunosc lupte pe care poate nu mi le-aș fi închipuit, sau poate altele în care credeam că doar eu mă aflu. Dumnezeu să se îndure de fiecare din noi!
Poate că ați auzit cu toate expresia: „Fă rai din ceea ce ai!” Asta încerc eu să fac! Dar aceasta înseamnă un efort sporit, sacrificiu, să mă trezesc dimineața înaintea tuturor, să stau de vorbă cu Mântuitorul meu Sursa mea de putere pentru ziua respectivă, să las rânduială în casa mea, să pregătesc copiii de școală, ca mai apoi să pot să fiu 100% în slujba care mă așteaptă.
Poate vi se pare straniu, dar un loc unde femeile se înfrumusețează, pentru mine este un sanctuar. Locul meu de muncă aș vrea să fie un altar și prin ceea ce fac nu-mi doresc decât ca Dumnezeu să fie onorat.
