“Pot totul în Hristos care mă întărește!”- Filipeni 4:13
Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea Sa. De aceea, să credem că El simte ce simțim și noi și înțelege prin ce trecem ca femei, atunci când suntem bucuroase sau suferim.
Când Dumnezeu a creat femeia a știut prin câte va trece și de aceea a echipat-o pentru orice sarcină, pentru orice chemare, pentru orice fel de bucurie sau suferință pe acest pământ. El a creat femeia cu mare potențial fizic, spiritual și emoțional.
Dumnezeu a pus valori și daruri puternice în femeie, ca să împlinească voia și planurile Sale pe acest pământ. Cea mai nobilă chemare a femeii este aceea de a da viață copiilor și de a-I crește pentru El. Vedem caracterul lui Dumnezeu plin de bunătate și de o dragoste perfectă atunci când a trimis pe Domnul Isus, singurul Său Fiu ca să vină pe pământ și să moară pentru noi. Prin jertfa Domnului Isus, putem primi iertare, vindecare și împăcare cu Dumnezeu. Iubirea adevărată înseamnă SACRIFICIU. La Golgota, înțelegem cel mai bine dragostea împletită cu sacrificiul suprem. Acolo, Domnul Isus a fost părăsit, când era în cea mai mare agonie a morții. În același timp trebuie să înțelegem că și Tatăl ceresc suferea durerea Lui, dar a trebuit să-L lase singur ca noi să avem parte de mântuire.
Mă gândesc la inima de Tată al lui Dumnezeu, câtă suferință, cu îndelungă răbdare a trăit în acele momente văzând suferința Fiului Său și a urât răutatea celor care-L chinuiau.
Dacă ne gândim la noi, mamele cu copii, înțelegem cât sacrificiu facem de când suntem gravide, nașterea care este grea, apoi sacrificiu în creșterea copiilor. Dar, toate aceste sacrificii le facem cu cea mai mare dragoste pentru copilul iubit. Împletim suferința cu dragostea pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre. Când fiul meu a plecat la Domnul, a fost cea mai groaznică durere din viața mea,și ea continuă. Copilul meu nu a murit ca să DRAGOSTE ȘI SACRIFICIU salveze omenirea ca și Domnul Isus, dar atunci m-am gândit la o mică asemănare în ceea ce a simțit Dumnezeu când Fiul Său murea și a refuzat să-l ajute, ca să se împlinească voia Lui pentru noi.
Multumim tuturor celor care au fost alături de familia Volintiru Marian si Rodica, în suferința cumplită cauzată de încetarea din viață a fiului lor Paul Volintiru, în vârstă de 19 ani. Să continuăm să ne rugăm pentru această familie greu încercată.
Eu aș fi dorit să fac orice ca să-mi salvez fiul, dar nu s-a mai putut. Cerul meu s-a întunecat, inima mi s-a cutremurat de o durere de moarte, căci am simțit fiorii morții. M-am luptat cu moartea, dar nu am biruit-o. Moartea vine când nu te aștepți și îti ia ce ai mai scump.
Nu există nicio durere în viața unei mame decât să-i moară copilul drag în brațele ei.
Fiecare mamă se bucură când naște copilașul pe care apoi îl crește cu dragoste și sacrificiu, dar niciodată o mamă nu se gândește că poate într-o zi, cel care este drag ca lumina ochilor, va muri, va pleca din lumea aceasta și nu-l va mai vedea niciodată, nu-i va mai auzi glasul niciodată aici pe pământ. Această zdrobire îți sfărâmă toate măruntaiele, îți ia toată energia și nu mai dorești nimic.
Numai gândul că fiul meu nu mai vine acasă niciodată, că nu-l mai văd, nu-l mai aud, îmi arde inima de durere și de dor, de parcă sângerează continuu.
În disperarea mea am zis: “Doamne, nu înțeleg, de ce ai îngăduit Tu aceasta? Mă doare așa de tare, încât nu mai are sens pentru mine această viață; soarele parcă nu mai luminează, mâncarea nu are gust și nu o pot mânca, cei din jurul meu sunt ca niște străini, totu-i întuneric și nu mai am nicio speranță, nicio bucurie. Dar, cu toate acestea, Te laud, Îți mulțumesc și Te binecuvîntez, căci știu că Tu nu greșești niciodată că ești un Dumnezeu credincios. Tu știai deja că se va întâmpla aceasta, de aceea știu că ai un plan măreț pentru noi prin acest sacrificiu. Ai refuzat să ne asculți strigătele disperate, ai ignorat chiar și credința a zeci de mii de credincioși, care era mai mare decât un bob de muștar, căci planul Tău era mult mai măreț decât durerea noastră…Chiar dacă îmi este imposibil de greu, accept voia Ta, mă predau, mă supun și cer împlinirea planului Tău prin această încercare atât de sfâșietoare. Bunătatea Ta Doamne este singura mea mângâiere și ajutor.
Încercarea aceasta, nu m-a dărâmat, cum ar fi vrut cel rău, ci m-a determinat să lucrez mai mult pentru Domnul, să ma rog mai mult, și să-L laud din toată inima. Cuvintele fiului meu cu câteva luni înainte de moarte îmi răsună mereu în inimă:
“Mama, indiferent de greutățile vieții, de opoziții și atacuri, niciodată NU renunța la chemarea Domnului! NU-l lăsa pe cel rău să câștige. Adu-I bucurie Domnului!”
Încurajată de Domnul și de aceste cuvinte, mă ridic dintre dărămături, din țărâna disperării și a durerii și mă înalț ca vulturul spre culmi și locuri mai înalte, chiar dacă inima mi-e frântă și sângerează. Domnul care cunoaște inima mamelor este cu mine și mă ajută să traversez și această vale a a umbrei morții, strălucind pentru El în același timp.
Scumpa mea, indiferent prin ce încercări vei trece, nu uita că Cel care te-a creat este cu tine și poate să te ajute. El simte și suferă cu tine. Întărește-te și odihnește-te la pieptul Său, căci te iubește și nu te va lăsa niciodată. Nimeni nu se gândește că într-o zi, într-o clipă toți vom muri, vom pleca din această lume, depinde unde ne-am pregătit locul. Ești tu gata?
“POT TOTUL ÎN HRISTOS CARE MĂ ÎNTĂREȘTE!” -Filipeni 4:13 “pot totul în Hristos care mă întărește!”- Filipeni 4:13
