Sunt multe stări sufletești prin care trecem fiecare și acestea colorează cu repeziciune viața.
Fețele noastre reflectă ceea ce purtăm în minte și în inimă, iar sănătatea trupului nostru este și ea afectată de gândurile și sentimentele pe care le nutrim. Aș vrea să înțelegem unde este de fapt, sau unde ar trebui să fie generatorul nostru de sentimente pozitive și să rămânem conectați la această sursă, bucurându-ne la maxim de o viață trăită frumos.
Mai întâi să ne referim la sentimentele negative îndreptate împotriva oamenilor, sentimente care, așa cum spune Sfânta Carte, NU SUNT LEGITIME, deoarece “noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești”. (EFESENI 6:12) Dumnezeu nu ne inspiră sentimente împotriva semenilor noștri, nu avem nicio scuză pentru a nutri sentimente negative, nu ni se acordă niciun fel de circumstanțe atenuante sau derogări! Trebuie să conștientizăm că singura sursă a sentimentelor negative este diavolul. El este hoțul care fură bucuria, pentru că mai înainte ne fură iubirea. Nu iubim și atunci nu ne bucurăm de progresul altora, dimpotrivă suntem chinuiți de alte stări cum este invidia, gelozia, respingerea și ura. Dacă situația este în avantajul celuilalt și dacă îl iubim, nu suferim, dimpotrivă ne umplem și noi de bucurie. Cu bucurie dăm locul din față, dăm bucata cea mai bună, prăjitura și “cireașa de pe tort” celui pe care îl iubim.
Rodica Baciu
Să ne amintim cu câtă bucurie oferim cadouri copiilor sau nepoților noștri, cu câtă bucurie facem activități împreună cu dragii noștri părinți, ajunși în vârstă și cu câtă bucurie împart timpul prețios doi îndrăgostiți. Testul pierderii iubirii este dat de pierderea bucuriei. Dacă nu te bucuri, atunci ai încetat să iubeșți! Este foarte logic cum sunt prezentate roadele Duhului Sfânt în cartea Galateni de către Sfântul Apostol Pavel: “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”(Efeseni 5:22).
Primul rod al Duhului Sfânt dragostea și apoi bucuria, urmate de toate celelalte,deci ordinea contează și ne revelează secretul că nu putem avea nimic din toată această bogăție sufletească, dacă nu avem mai întâi iubire. Dumnezeu este dragoste, aceasta este principala sa caracteristică și principalul său Nume, pe care îl regăsim de la un capăt la celălalt al sfintei Sale Cărți – Biblia. Din acest nume derivă alte multe Nume pe care le-au dat oamenii lui Dumnezeu sau pe care și le-a prezentat El Însuși, dar toate aceste nume ne duc cu gândul la dragoste, esența lui Dumnezeu. În Biblia ortodxă citim atât de explicit pasajul în care Dumnezeu se prezintă lui Moise, spunându-și Numele și însemnătatea Numelui Său: „Iahve, Iahve, Dumnezeu iubitor de oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare şi de dreptate.” (EXOD 34:6-7) Acest Nume este adesea însoțit de atribute, care dezvăluie experiențele oamenilor cu Dumnezeu, și voi prezenta câteva dintre ele în continuare. Avraam îl numește pe Dumnezeu “Yahweh Iireh – Dumnezeu care poartă de grijă”, când îi salvează unicul fiu, pe Isaac, de la moarte, iar Agar îl numește „El-Roi”, „Dumnezeul care mă vede”. Mult mai târziu, la Mara, după ce lovește Egiptul cu plăgi, Dumnezeu vorbește cu Moise și îi spune că este “Yahweh Rafa” – Domnul care te vindecă“ pentru a alunga frica de moarte a poporului Său. Yahweh Nissi – Domnul este steagul meu, un alt Nume dat de Moise în urmă biruinței de la Refidim, unde evreii au câștigat biuința asupra amaleciților, ajutați fiind de Dumnezeu. Moise a construit un altar şi i-a pus numele: „Iehova Nissi”, adică: „Iehova este Steagul meu”. La darea Legii Dumnezeu se numește pe sine „Iehova Mekodishem”, adică „Iehova care vă sfinţesc” , adică acela care ne pune deoparte pentru Sine. Ghedeon îi da lui Dumnezeu numele ”Yahweh Shalom” – Domnul păcii, iar Samuel îl numește prin mesaj profetic “Yahweh Sabbaoth” – Domnul oștirilor” acela care este responsabil de protecția și siguranța noastră. În Psalmul 23 facem cunoștință cu ”Yahweh Raah” – Domnul Pastorul meu, Iehova-Şama (Iehova este prezent – Ezechiel 48:23).
Alte nume descriptive găsite atâta în Noul cât și în Vechiul Testament: Dumnezeul, care mă ocroteşte” (Psalm 43:2); „Dumnezeul izbăvirilor” (Psalm 68:20); ”Dumnezeul oricărei mângâieri” „Dumnezeul oricărui har” (1 Petru 5:10); „Dumnezeul nădejdii” (Români 15:13); „Dumnezeul dragostei şi al păcii” (2 Corinteni 13:11) „Dumnezeul mântuirii mele” (Habacuc 3:18); „Dumnezeul dreptăţii” (Maleahi 2:17); „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii” (Români 15:5); toate aceste nume derivă din esența lui Dumnezeu: iubirea. Știind că ADN-ul lui Dumnezeu este Dragostea și că încă de la creație Dumnezeu după ce a creat lumina, pământul, plantele și viețuitoarele, El a dorit să aibă un reprezentant aici pe pământ care să se asemene cu El și care să aibă toată autoritatea asupra creației. Și Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.” De asemenea această dorință a lui Dumnezeu ca noi oamenii să răspândim iubirea în jur, o repetăm și în Rugăciunea Domnească, când rostim, „facă-se voia Ta, vie Împărăția Ta” și chiar iertarea, care presupune un înalt nivel al iubirii, este condiția de baza ca rugăciunile noastre să fie ascultate.
Nivelul suprem al iubirii este întruchipat în Jertfa Domnului Isus Hristos, când Fiul Dumnezeului care este Dragoste s-a dat pe Sine ca jertfă pentru omul păcătos și răzvrătit. Dumnezeu a renunțat la ceea ce avea mai scump, la Fiul Său preaiubit, fără de păcat, pentru a salva omul creat după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu, dar decăzut și mutilat de forța întunericului. Astfel s-a făcut posibilă asemănarea omului cu Dumnezeu prin iertarea de păcate și îmbrăcarea noastră cu neprihănirea lui Hristos. Urmând exemplul Domnului Isus Hristos și primind controlul Duhului Sfânt-a treia Persoană din Sfânta Treime- în viețile noastre se produce „metanoia” – înnoirea minții- sau pocăința, de fapt are loc transformarea genetică spirituală a omului, transferul de ADN divin, așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel „am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”. (Galateni 2:20)
Restaurarea totală a omului este rezultatul Dragostei lui Dumnezeu și are ca scop ca omul să iubească ca și Dumnezeu, astfel atingând standardul de a fi „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Noi suntem Templul Duhului Sfânt, deci Dumnezeu Duhul Sfânt trebuie să locuiască în noi, aceasta înseamnă că manifestarea plenară a caracterului Său trebuie să se vadă în viețile noastre trăite frumos, cu iubire. Duhul Sfânt este mângâietorul trimis de Dumnezeu pe pământ. Oare cumum trebuie să se manifesre El prin noi? Iubirea nu e doar un sentiment, trebuie să identificăm modalități practice de manifestare a iubirii, prin cuvintele noastre, prin îmbrățișări, prin fapte, prin decizii, alegând binele celuilalt, chiar dacă aceasta presupune suferința proprie. Iubirea hrănește sufletele celor de lângă noi cu siguranță și importanță, îi ajută să se simtă valoroși, îi energizează și-i dezvoltă. Cum ar putea crește un copilaș fără iubire? Lipsa iubirii presupune un chin la care omul nu poate rezista, fiecare avem nevoie de iubire ca și de pâine și de apă, iubirea este oxigenul după care tânjește sufletul nostru. Sfânta Carte ne învață care este cel mai important obiectiv, pe care trebuie să-l avem mereu în focus: să iubim sincer și necondiționat. „Cea dintâi poruncă este aceasta: ‘Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn și ”să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.” Iată porunca dintâi, iar a doua este următoarea: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” “Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintrun cuget bun și dintr-o credință neprefăcută” (1 Timotei1:5) Pentru a descoperi noi și noi moduri de manifestare a dragostei, roagă-te să afli ce mod de a arată iubirea este cel mai eficient pentru oamenii de lângă tine și să primeșți puterea pentru a iubi pe oricine.
Oare chiar avem curajul să iertăm și să iubim pe oricine? Treapta cea mai înaltă a dragostei este iubirea vrăjmașilor. Să nu-I iubim pe cei ce ne fac bine, să răsplătim binele cu rău, este demonic, denotă mizerie morală; să-i iubim pe cei ce ne iubesc este natural, omenesc, iar să-i iubim pe cei ce ne fac rău, este dumnezeiesc, este un nivel pe care omul singur nu-l poate atinge, decât dacă Dumnezeu trăiește în inima lui. Când încetăm să iubim, încetăm să trăim, pentru că Dumnezeul care este viu, Dumnezeul care este Dragoste, nu se mai află în inima noastră. Iubirea presupune suferință, durere, sacrificiu. Să ne gândim la suferința Domnului Isus pe cruce, la durerile nașterii despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel, în așteptarea creșterii spirituale a ucenicilor săi. Omul mort nu are dureri, nu transpiră, nu obosește, însă Omul viu are dureri, dar TRĂIEȘTE. Îți doresc să trăieșți din plin, să trăiești cu scopul pentru care Dumnezeu te-a lăsat pe pământ și să te bucuri de viață. Trairea noastră după exemplul lui Hristos, este împlinirea voii lui Dumnezeu, aceea ca omul să îmbrace chipul divinității, dar a iubi în felul lui Dumnezeu presupune jertfă și suferință Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
